Situații Financiare Consolidate

Introducere

În viaţa economică a diferitelor ţări se intâlnesc atât agenţi economici care işi desfăşoara activitatea ca entităţi juridice independente cât şi grupuri de societăţi legate între ele din punct de vedere economic şi financiar, sub controlul sau influenţa uneia dintre ele. Grupurile de societăţi reprezintă o realitate tot mai pregnantă a lumii contemporane.

Grupul de societăţi reprezintă ansamblul constituit din două sau mai multe societăţi, fiecare cu propria personalitate juridică, dar care sunt supuse unei direcţii economice unitare asumate de una sau mai multe dintre ele.

Societăţile din cadrul grupului, având personalitate juridică elaborează fiecare situaţii financiare consolidate potrivit reglementărilor specifice stabilite de către fiecare ţară.

Informaţiile oferite de situaţiile financiare anuale individuale ale societăţilor componente ale grupului sunt insuficiente şi irelevante, deoarece nu permit o apreciere corectă a situaţiei economico- financiare a ansamblului. Situaţiile financiare individuale nu reflectă activitatea comună a diferitelor societăţi din grup.

Situaţiile financiare consolidate ale grupului nu sunt egale cu suma situaţiilor financiare anuale ale societăţilor din grup, deoarece între societăţile grupului pot exista tranzacţii interne. Aceste operaţii majorează artificial valorile conturilor individuale. Eliminarea acestor operaţii nu se reduce la simpla adunare a conturilor individuale.

Necesitatea situaţiilor financiare consolidate este evidentă, ele dau o imagine mai cuprinzătoare a situaţiei reale a unui grup, imagine pe care nu o poate da ansamblul bilanţurilor societăţilor componente, ele permit exprimarea într-o manieră globală a situaţiei financiare şi a rezultatului grupului.

Obiectivul situaţiilor financiare consolidate este de a prezenta poziţia financiară, performanţele şi evoluţia poziţiei financiare referitoare la unităţile cuprinse în grupul de societăţi, ca şi cum ar fi vorba de o singură societate. Subiectul consolidării îl constituie societăţile din cadrul grupului, iar obiectul consolidării situaţiile lor financiare anuale.

Consolidarea situaţiilor financiare este o tehnică de inginerie a contabilităţii financiare, care are ca finalitate producerea de informaţii necesare utilizatorilor externi. Ea este şi un instrument de gestiune, deoarece permite să se clarifice relaţiile complexe între filiale şi societatea-mamă şi să se compare rezultatele obţinute cu obiectivele fixate.

Situaţiile financiare consolidate asigură agregarea activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a veniturilor şi cheltuielilor pentru a furniza o imagine globală şi fidelă a grupului de societăţi.

Pentru un grup de societaţi, fie că activează la nivel naţional, regional sau mondial, a beneficia de informaţiile furnizate prin intermediul situaţiilor financiare consolidate reprezintă o bază reală şi solidă pentru fundamentarea deciziilor de investiţii, a deciziilor strategice şi, nu în ultimul rând, a deciziilor managementului executiv. O decizie de investiţii fundamentată pe o informaţie contabilă viabilă, comparabilă, consolidată şi reală este supusă unui grad sporit de succes.

Capitolul I

1. Determinarea perimetrului de consolidare şi alegerea metodelor de consolidare

1.1. Definiţii şi delimitări privind grupurile de societăţi

În vederea prezentării situaţiilor financiare consolidate trebuie să se delimiteze ansamblul societăţilor care aparţin grupului. Cu alte cuvinte trebuie să se determine mai întâi perimetrul de consolidare.

Perimetrul de consolidare reprezintă frontiera care delimitează subansamblurile ce au între ele legături destul de strînse, de o manieră încât consolidarea situaţiilor financiare să aibă un sens. În principiu, perimetrul înconjoară toate societăţile asupra cărora întreprinderea consolidantă exercită un control exlusiv (filiale), un control conjunctiv sau concomitent (societăţi comune de interes, numite şi asocieri în participaţie) sau, în sfârşit o influenţă notabilă (întreprinderi asociate).

Cu alte cuvinte, putem considera că perimetrul de consolidare este constituit din liderul de grup (societatea-mamă) şi societăţile consolidate, respectiv societăţile asupra cărora societatea-mamă exercită control exclusiv, control conjunctiv (concomitent) sau influenţă notabilă.

Potrivit normelor romaneşti pentru consolidarea conturilor aprobate prin Ordinul Ministrului Finanţelor nr. 3055/2009, grupul reprezintă ansamblul constituit din întreprinderea-mamă şi filialele sale. Altfel spus, grupul este ansamblul de societăţi, fiecare având personalitate juridică, dar cu un centru unic de decizie, numit lider de grup.

Grupul formează o entitate economică; el nu are personalitate juridică.