Situațiile financiare ale unei instituții publice

În Monitorul Oficial nr.498/8.05.2006 a fost publicat OMFP nr.616/2006 prin care se aprobă normele metodologice privind întocmirea, semnarea, depunerea şi componenţa situaţiilor financiare trimestriale ale instituţiilor publice în 2006.

Situaţiile financiare reprezintă pentru instituţiile publice ”oficiale de prezentare a situţiei patrimoniului aflat în administrarea statului şi a unităţilor administrativ teritoriale şi a execuţiei bugetului de venituri şi cheltuieli”. Instituţiile publice au obligaţia de a întocmi situaţii financiare trimestriale şi anuale conform dispoziţiilor M.F.P. Situaţiile financiare se întocmesc în moneda naţională pentru satisfacerea necesităţilor proprii de finanţare, dar în paralel se pot întocmi situaţiile financiare într-o monedă străină, la cererea organismelor internaţionale. Activitatea desfăşurată în străinătate de către unităţile fără personalitate juridică, subordonată Instit. Publice din România, se include în situaţiile financiare ale persoanei juridice române şi se raportează pe teritoriul României.

Atât situaţiile financiare anuale cât şi cele trimestriale au în componenţă următoarele elemente obligatorii:

• Bilanţul – COD 01;

• Contul de rezultat patrimonial – COD 02;

• Situaţia fluxurilor de trezorerie – COD 03-04;

• Situaţia modificărilor în structura activelor/ capitalurilor;

• Anexe la situaţiile financiare formate din politici contabile şi note explicative;

• Contul de execuţie bugetară.

Pentru întocmirea corectă a situaţiilor financiare anuale este necesară inventarierea tuturor elementelor de activ şi pasiv şi a celorlalte bunuri şi valori aflate în gestiunea Instituţiilor publice. În ceea ce priveşte semnarea şi depunerea situaţiilor, acestea se realizează de către conducătorul instituţiei şi de către conducătorul departamentului financiar-contabil sau de către alte persoane împuternicite să îndeplinească aceste funcţii. Instituţiile publice conduse de un ordonator de credite secundar sau terţiar au obligaţia de a depune un exemplar din situaţiile financiare anuale şi trimestriale la organul ierarhic superior. În situaţia în care instituţia este condusă de un ordonator de credite principal acesta are obligaţia de a depune un exemplar la Ministerul Finanţelor Publice sau la Direcţiile Generale ale finanţelor publice judeţene. Conform art.13 din legea nr.672/2002, privind auditul public intern, recomandă ca situaţiile financiare anuale proprii ale ministerelor, ale celorlalte organe din administraţia publică centrală şi locală, ale altor autorităţi publice, instituţiilor publice autonome şi ale instituţiilor publice subordonate să fie însoţite de un raport privind auditarea bilanţului şi a contului de execuţie bugetară.

SITUATIA FLUXURILOR DE TREZORERIE

Importanţa acestui document este atât de mare încât IFAC a simţit nevoia elaborării unui Standard separat - IPSAS 2 "Situaţia fluxurilor de numerar”, propriu instituţiilor publice, care devine exigibil începând cu 1996. De atunci, acest Standard a fost continuu revizuit şi modificat, ultima variantă fiind cea aplicabilă începậnd cu l iulie 2001.

Acest Standard, aplicat de instituţiile publice, este formulat, în special din Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 7 „Situaţia fluxurilor de numerar” , propriu societăţilor comerciale, elaborat de ISAB.

Fiind bazat pe reglementările IAS 7, purtậnd şi acelaşi nume, în IPSAS 2 sunt reproduse anumite fragmente din IAS 7, cu permisiunea IASB, motiv pentru care acestea sunt destul de asemănătoare ca şi conţinut.

Necesitatea întocmirii situaţiei fluxurilor de trezorerie

Utilizatorii informaţiilor contabile nu se mulţumesc numai cu informaţiile curprinse în bilanţ şi în contul de rezultat patrimonial. Pe de-o parte pentru că interesează şi evoluţia poziţiei financiare faţă de situaţia de la începutul anului şi, pe de altă parte, pentru că utilizarea contabilităţii de angajamente generează dimensiunea "ipotetică" a performanţelor entităţii. Profitul prezentat la sfârşitul anului este un concept oarecum abstract, deoarece nu coincide, de cele mai multe ori, cu soldul disponibilităţilor băneşti, la acelaşi sfârşit de an. Ne prevalăm de principiul realizării la înregistrarea cheltuielilor şi veniturilor, dar nu trebuie să uităm că, mai devreme sau mai târziu, cheltuielile vor fi plătite iar veniturile încasate, în final dimensiunea disponibilităţile băneşti, sub toate formele de existenţă, conferă autenticitate bunei gestionări a entităţii.

Obiectivul Standardului IPSAS 2 este acela de a impune furnizarea de informaţii cu privire la istoricul mişcărilor de numerar şi de echivalent de numerar ale unei entităţi, prin intermediul situaţiei fluxurilor de numerar, clasificậnd fluxurile de numerar din timpul perioadei în fluxuri din activitatea operaţională, de investiţie şi de finanţare. Acest Standard se aplică tuturor instituţiilor din sectorul public, cu excepţia entităţilor subvenţionate de Guvern, care trebuie sa îşi întocmească Situaţia fluxurilor de trezorerie conform Standardului Internaţional de Contabilitate IAS 7.

Informaţiile cuprinse în situaţia fluxurilor de numerar ajută investitorii şi creditorii să estimeze:

1. Capacitatea de a genera în viitor fluxuri de numerar;

2. Capacitatea de a-şi plăti obligaţiile şi dividendele;

3. Cauzele diferenţei dintre profit şi încasări/plaţi nete;

4. Atât aspecte monetare, cât şi nemonetare ale tranzacţiilor de finanţare şi investiţii.