Situațiile Financiare Anuale

INTRODUCERE

„Contabilitatea este cea mai importantă sursă de informare economică a unei naţiuni”, sbliniază, fără echivoc, savantul Oskar Morgenstern.

Obiectivul principal al contabilităţii este acela de a obţine o imagine fidelă asupra poziţiei financiare, performanţei şi modificării poziţiei financiare.

Proiectul nostru este format din VII capitole în care am surprins câteva detalii cu privire la obiectivele, forma şi scopul situaţiilor financiare anuale şi, nu în ultimul rând, am surprins şi câte ceva despre elementele componente ale acestor situaţii.

Aceste situaţii financiare reprezintă „documentele oficiale de prezentare a situaţiei economico – financiare, care trebuie să ofere o imagine fidelă o poziţiei financiare, a performanţei financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată”.

CAP I SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE

1. IAS 1

Unul dintre obiectivele Standardului Internaţional de Contabilitate 1 „este de a prescrie baza pentru prezentarea situaţiilor financiare generale pentru a asigura comparabilitatea atât cu situaţiile financiare ale entităţii din perioadele precedente, cât şi cu situaţiile financiare ale altor entităţi.”

Pentru realizarea acestui obiectiv, acest Standard prevede considerente generale pentru prezentarea situaţiilor financiare, recomandări pentru structura acestora şi cerinţe minime privind conţinutul lor.

Fiecare entitate trebuie să aplice acest Standard la prezentarea tututor situaţiilor financiare anuale întocmite şi să fie prezentate conform cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară.

Situaţiile financiare sunt o reprezentare structurată a poziţiei financiare şi a performanţei unei entităţi.

Un set complet de situaţii financiare include:

a) un bilanţ;

b) un cont de profit şi pierdere;

c) o situaţie a modificărilor în capitalurile proprii care să cuprindă fie toate modificările capitalurilor proprii, fie modificările capitalurilor proprii altele decât cele provenind din tranzacţii cu deţinătorii de capitaluri proprii care acţionează în calitatea lor de deţinători de capitaluri proprii;

d) o situaţie a fluxurilor de trezorerie;

e) note cuprinzând un rezumat al politicilor contabile semnificative şi alte note explicative.

O entitate ale carei situaţii financiare sunt conforme cu IFRS-urile va prezenta o declaraţie explicită şi fără rezerve privind această conformitate în note. Situaţiile financiare nu trebuie descrise conforme cu IFRS-urile decât dacă satisfac toate cerinţele IFRS-urilor.

La întocmirea situaţiilor financiare, conducerea trebuie să evalueze capacitatea entităţii de a-şi continua activitatea. Situaţiile financiare trebuie întocmite pe baza continuităţii activităţii, cu excepţia cazului în care conducerea fie intenţionează să lichideze entitatea sau să înceteze activitatea, fie nu are o alta alternativă. Atunci când, la efectuarea evaluării, conducerea are cunoştinţe de incertitudini semnificative legate de evenimente sau condiţii care pot cauza îndoieli semnificative asupra capacităţii entităţii de a-şi continua activitatea, incertitudinile respective trebuie evidenţiate.

O entitate va prezenta separat fiecare clasă care cuprinde elemente similare semnificative. Elementele care au naturi sau funcţii diferite vor fi prezentate separat, cu excepţia cazului în care nu sunt semnificative. O entitate nu va compensa activele şi datoriile sau cheltuielile şi veniturile, decât dacă compensarea este cerută sau permisă de un Standard. O entitate va prezenta un set complet de situaţii financiare (incluzând informaţii comparative) cel puţin anual.

Exceptând cazurile în care IFRS-urile solicită sau permit altfel, o entitate va prezenta informaţii comparative cu perioada anterioară pentru toate sumele cuprinse în situaţiile financiare ale perioadei curente. O entitate va include informaţii comparative şi pentru informaţia narativă sau descriptivă din situaţiile financiare dacă acestea ar fi relevante pentru înţelegerea situaţiilor financiare ale perioadei curente.

Când o entitate modifică prezentarea sau clasificarea unor elemente din situaţiile financiare, aceasta va trebui să reclasifice sumele comparative ale perioadelor anterioare, exceptând cazul în care această reclasificare este imposibilă.

O entitate trebuie să identifice clar situaţiile sale financiare astfel încât acestea să fie distinse clar faţă de alte informaţii publicate în cadrul aceleiaşi prezentări.

IAS 1 cere unei entităţi să prezinte, în situaţia modificărilor capitalurilor proprii, toate modificările în deţinerile de capitaluri proprii. Toate modificările de capitaluri proprii ce nu reprezintă deţineri trebuie prezentate într-o situaţie separată privind profitul sau în două situaţii separate (una privind situaţia contului de profit şi pierdere şi una privind situaţia profitului).

Toate elementele de venit şi cheltuieli recunoscute într-o perioadă vor fi incluse în profit sau în pierdere, cu excepţia cazului în care un Standard cere sau permite contrariul.

O entitate va prezenta, în rezumatul politicilor contabile semnificative sau în alte note, raţionamentele profesionale, în afara celor ce implică estimări, pe care conducerea le-a făcut în procesul de aplicare a politicilor contabile ale entităţii şi care au avut cel mai mare efect asupra sumelor recunoscute în situaţiile financiare.

O enitate va prezenta în note informaţii privind principalele presupuneri făcute în ceea ce priveşte viitorul şi alte cauze importante ale incertitudinii estimărilor la data situaţiilor financiare care prezintă un risc semnificativ de a provoca o ajustare importantă în valorile contabile ale activelor şi datoriilor în următorul an financiar.

O entitate va prezenta informaţii care permit utilizatorilor situaţiilor financiare să evalueze obiectivele entităţii, politicile şi procesele de menţinere a capitalului.