Standarde Internaționale de Raportare Financiară

CAP.I. Să înțelegem IAS 12

Prima etapă în înțelegerea modului de aplicare a IAS 12 este conștientizarea diferențelor existente la nivel conceptual între profitul impozabil și profitul contabil. Aceste două noțiuni au înțelesuri total diferite. Profitul impozabil este calculat utilizând proceduri conforme cu prevederile legislației fiscale ( în speță Codul Fiscal, Titlul II, Cap.II art. 19¹ și art.19³ ) și este bazat pe impozitul pe profit deja plătit. Profitul contabil este acel profit calculat în baza prevederilor din reglementările conforme cu standardele internaționale de raportare financiară (IFRS).

O societate poate avea obligația impusă de prevederile fiscale ca, la momentul efectuării calcului de impozit pe profit, să utilizeze metode contabile diferite de cele impuse prin reglementările contabile. În momentul în care metodele de calcul impuse de fiscalitate și cele impuse de contabilitate sunt diferite, apar diferențe ce conduc la o creștere sau o micșorare a profiturilor societății.

A doua etapă în înțelegerea modului de aplicare IAS 12 este conștientizarea diferențelor existente la nivel conceptual între impozitul curent, creanțele, datoriile privind impozitul amânat și cheltuiala/venitul cu impozitul amânat. Impozitul amânat reprezintă celelalte consecințe fiscale ale recuperării activelor și decontării cheltuielilor. Acesta poate fi plătibil sau recuperabil în perioade ulterioare și se referă la diferențele contabile și cele fiscale ale unui activ sau ale unei datorii sau reporturile de pierderi sau creditele de impozite reportate dinainte. Cheltuiala/venitul cu impozitul pe profit este cheltuiala/venitul care se raportează în contul de profit și pierdere și include atât cheltuiala/venitul cu impozitul pe profit cât și cheltuiala/venitul cu impozitul amânat. Impozitul curent este valoarea impozitului pe profit care trebuie plătit în raport cu profitul impozabil/ pierderea fiscală pe o perioadă. Prin urmare, impozitul pe profit plătit sau de plătit bugetului de stat într-o perioadă contabilă diferă de cheltuiala cu impozitul pe profit care este recunoscut în contul de profit și pierdere.

Datoria unei societăți privind impozitul amânat este o datorie în concepția reglementărilor contabile IFRS. Însă trebuie să știm faptul că datoriile privind impozitul amânat nu sunt datorii legale curente, deoarece acestea nu reprezintă impozitele care sunt în prezent datorate sau plătibile bugetului de stat. Prin urmare, impozitul pe profit care este datorat bugetului de stat și care nu a fost plătit este denumit datorie privind impozitul curent. Acesta este clasificat în bilanț ca și datorie curentă. Datoriile privind impozitul amânat sunt prezentate în bilanț ca și datorie pe termen lung.

Având în vedere că legislația fiscală este într-o continuă modificare, soldul contului de datorii privind impozitul amânat nu va scădea probabil niciodată, întrucât generează impozite amânate care nu sunt plătite niciodată. În acest context, mulți specialiști în domeniu tratează datoriile privind impozitul amânat ca făcând parte din capitalul propriu al societății.

Din punct de vedere al tratamentului aplicat, interpretarea datoriilor privind impozitul amânat ca făcând parte din capitalul propriu al unei societăți trebuie avută în vedere numai dacă datoriile privind impozitul amânat sunt estimate că vor crește sau că va rămâne la un nivel stabil în viitorul apropiat. Ne regăsim în această situație mai ales atunci când societatea se așteaptă să facă achiziții de active la un cost ridicat, astfel încât diferențele temporare agregate vor crește sau rămân stabile în timp. În asemenea context, este normal ca societatea să considere datoriile privind impozitul amânat drept un împrumut nepurtător de dobândă acordat de autoritate, împrumuturi care înregistrează mereu creșteri, fără a fi rambursate. Motivul pentru care datoriile privind impozitul pe profit amânat sunt tratate ca și capitaluri proprii este acela că un împrumut continuu, care nu generează plăți de dobândă sau de principal, capătă caracteristicile unui capital propriu permanent.

În circumstanțele în care datoriile privind impozitul pe profit amânat ale unei societăți se așteaptă să scadă în timp, acestea trebuie tratate drept datorii. Motivul este acela că datoriile trebuie actualizate la valoarea în timp a banilor, iar impozitele nu sunt plătite până în perioadele viitoare. Prin urmare, o societate trebuie să analizeze motivele care au cauzat apariția impozitelor amânate și, mai ales, probabilitatea ca aceste cauze să fie reluate. În funcție de contextul specific fiecărei situații, datoria privind impozitul amânat trebuie tratată drept datorie, capital propriu sau niciunul dintre aceste elemente.