Standardul internațional de contabilitate 38 imobilizări necorporale

IMOBILIZARI NECORPORALE

IAS 38 Imobilizari necorporale a fost publicat de Comitetul pentru Standarde Internationale de Contabilitate în septembrie 1998.El a înlocuit IAS 9 Costuri de cercetare şi dezvoltare (publicat în 1993 care a înlocuit o versiune anterioară publicată în 1978).

Această versiune a fost revizuită de către Consiliu în cadrul proiectului sau privind combinările de întreprinderi. Proiectul respectiv avea două faze. Prima a dus la emiterea de către Consiliu simultan a IFRS 3 Combinări de Întreprinderi şi a versiunilor revizuite ale IAS 38 şi IAS 36 Deprecierea activelor.

Obiectivul proiectului îl constituie îmbunătăţirea calităţii şi obţinerea convergenţei internaţionale în domeniul contabilităţii în cazul combinărilor de întreprinderi şi al contabilităţii ulterioare pentru fondurile comerciale şi imobilizările necorporale obţinute în urma unor combinări de înteprinderi.

În martie 2004, IASB a publicat un IAS 38 revizuit, care a fost şi el amendat prin IFRS 5, fiind amendat ulterior prin IFRS 6 Explorarea si evaluarea resurselor minerale( publicat in decembrie 2004).

Definiţia imobilizării necorporale

Conform IAS 38 o imobilizare necorporală este definită ca fiind o imobilizare identificabilă nemonetară fără substanţă fizică.

În OMFP 1752/2005 un activ necorporal este un activ identificabil nemonetar fără suport material si deţinut pentru utilizare în procesul de producţie sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi inchiriat terţilor sau pentru scopuri administrative.

Se observă că cerinţa ca imobilizarea să fie deţinută pentru producţia sau furnizarea de bunuri sau servicii, pentru închiriere sau în scopuri administrative nu se regăseşte în definiţia imobilizărilor necorporale din IAS 38, deoarece a fost înlăturată în urma ultimei revizuiri a standardului.

Deşi legislaţia românească ( Ordinul nr.1752 din 2005) nu prevede criterii de identificare a activelor necorporale, în IAS 38 se specifică urmatoaarele criterii ce trebuiesc îndeplinite:

- Să fie separabil , adică să poată fi separat sau despărţit de enitate şi vândut, transferat, brevetat, închiriat sau schimbat, fie individual, fie împreună cu un contact, un activ sau o datorie aferentă;

- Să decurgă din drepturile contractuale sau din alte drepturi garantate de lege, indiferent dacă acele drepturi sunt tansferabile sau separabile de entitate sau de alte drepturi şi obligaţii.

De asemenea standardul prevede că un activ este necorporal dacă:

1. are caracter identificabil (trebuie să fie distinct de fondul comercial);

2. are control asupra unei resurse ( să obţină beneficii economice viitoare de pe urma resursei şi să restricţioneze accesul altora la acele beneficii). Exemplu: cunostinţele protejate de drepturi legale precum drepturile de autor, constrângerea legală a angajaţilor de a păstra confidenţialitatea.

3. există beneficii economice viitoare( venitul din vânzarea produselor sau serviciilor , economisiri sau alte beneficii rezultate din utilizarea imobilizării de către entitate).Exemplu: utilizarea proprietăţii intelectuale într-un proces de producţie poate reduce costurile de producţie viitoare mai degrabă decât să crească veniturile viitoare.

1. OBIECTIVUL IAS 38

Obiectivul acestui standard este să prescrie tratamentul contabil pentru imobilizările necorporale neabordate în cadrul altui standard. Acest standard prevede ca o enitate să recunoască imoblizarea necorporală dacă şi numai dacă, sunt îndeplinite criteriile specifice. Standardul specifică deasemenea cum se evaluează valoarea contabilă a imobilizărilor necorporale şi cere prezentarea de informaţii specfice legate de acestea.

2. ARIA DE APLICABILITATE

Standardul Internaţional de Contabilitate 38 se aplică în contabilitatea imobilizărilor necorporale, cu excepţia:

1. imobilizărilor necorporale care intră în aria de aplicabilitate a altui Standard;

2. activelor financiare, aşa cum sunt definite in IAS 32 Instrumente financiare : prezentare;

3. recunoaşterii şi evaluării activelor de exploatare şi evaluare ( a se vedea IFRS 6 Explorarea si evaluarea resurselor minerale );

4. cheltuielilor pentru valorificare si extragerea mineralelor, petrolului, gazului natural, şi a resurselor similare neregenerative.

Standardul se aplică tuturor întreprinderilor. El prescrie tratamentul contabil pentru imobilizările necorporale, inclusiv costurile de dezvoltare. Cu toate acestea , nu se aplică acelor imobilizări necorporale tratate în alt IAS. Spre exemplu activele din impozite amânate tratate în IAS 12, contractele de leasing care intră sub incidenţa IAS 17, fondul comercial apărut de pe urma unei combinări de întreprinderi şi tratat in baza IFRS 3, activele generate din beneficiile angajaţilor care sunt tratate in cadrul IAS 19 şi activele financiare aşa cum sunt ele definite de IAS 39 şi tratate în IAS 27, 28, 31 şi 39.

Acest standard nu se aplică imobilizărilor necorporale apărute în companii de asigurări de pe urma contractelor cu asiguraţii tratate în IFRS 4, nici activelor din explorare şi evaluare din industriile extractive care vor face obiectul unui alt standard, şi nici imobilizărilor necorporale clasificate ca fiind deţinute în vederea vânzării în conformitate cu IFRS 5.

Imobilizările necorporale identificabile includ patente , drepturi de autor, licenţe, liste de clienţi, nume de marcă, drepturi de marketing şi know-how specializat. Aceste elemente au în comun faptul că nu au aproape deloc substanţă tangibilă , ele având o viaţă economică mai mare de un an . În majoritatea cazurilor, activul este separabil; asta înseamnă că poate fi vândut sau cedat prin alte mijloace fără a fi necesară cedarea sau diminuarea valorii altor active deţinute.

În cazul activelor care au atât elemente corporale, cat şi elemente necorporale , pot exista confuzii cu privire la clasificarea lor ca imobilizări corporale sau necorporale. Este necesar deci raţionamentul profesional pentru a determina clasificarea corespunzătoare a acestor active. Spre exemplu, software-ul care nu face parte integrantă din echipamentul aferent de hardware este tratat ca software ( cu alte cuvinte ca o imobilizare necorporală). Dimpotrivă , un anumit software cum ar fi un sistem de operare , care este esenţial şi face parte integrantă dintr- un computer, este tratat ca parte a echipamentului de hardware ( cu alte cuvinte , ca imobilizare corporală , şi nu ca o imobilizare necorporală ).

3. RECUNOAŞTEREA IMOBILIZĂRILOR NECORPORALE

Conform OMFP 1752/2005 un activ necorporal trebuie recunoscut în bilanţ dacă se estimează că va genera beneficii economice pentru entitate şi costul activului poate fi evaluat în mod credibil.

Standardul include pe lângă aceste criterii de recunoaştere menţionate mai sus şi urmatoarele aspecte:

- criteriul de recunoaştere a probabilităţii este întotdeauna considerat a fi îndeplinit pentru imobilizările necorporale care sunt obţinute separat sau printr-o combinare de întreprinderi;

- valoarea justă a imobilizării necorporale obţinute printr-o combinare de întreprinderi poate fi evaluată în mod normal cu suficientă acurateţe pentru a fi recunoscută separat de fondul comercial. Dacă o imobilizare necorporală obţinută printr-o combinare de întreprinderi are o durată de viaţă determinată, există presupunerea contestabilă că valoarea sa justă poate fi evaluată credibil.

Aceste criterii se aplică costurilor iniţiale de obţinere sau generare internă a imobilizărilor necorporale şi costurilor ulterioare pentru adăugarea sau înlocuirea unor parţi ale sale, sau cu repararea sa.

O imobilizare necorporală va fi evaluată la cost iniţial.