Standardul internațional de contabilitate IAS 29

Istoria IAS 29

Noiembrie–1987 Proiectul de expunere E31, raporatrea financiară în economiile hiperinflaţioniste

Iulie–1989 IAS 29 Raportarea financiară în economiile hiperinflaţioniste

1–01–1990 Data intrării în vigoare a IAS 29 (1989)

1994 IAS 29 a fost reformulat

22–05–2008 IAS 29 a fost modificat pentru Îmbunătăţirile anuale la IFRS 2007

01–01–2009 Data intrării în vigoare din mai 2008 reviyiile la IAS 29.

Raportare financiară în economii hiperinflaţioniste

Acest Standard Internaţional de Contabilitate reformulat înlocuieşte Standardul original aprobat de Consiliu, în aprilie 1989. Standardul este prezentat în forma revizuită adoptată pentru Standardele Intornaţionale de Contabilitate începând cu anul 1991. Textul original aprobat nu a suferit modificări substanţiale. Anumiţi termeni au fost schimbaţi pentru a-i alinia‚ la practica actuală a IASC.

Următoarele interpretări SIC se referă la IAS 29:

SIC-19,Moneda de raportare – Evaluarea şi prezentarea situaţiilor financiare în conformitate cu IAS 21 şi IAS 29.

SIC-30, Moneda de raportare – Conversia de la moneda de evaluare la moneda de prezentare

Arie de aplicabilitate

Acest standard va fi aplicat situaţiilor financiare primare, inclusiv situaţiilor financiare consolidate ale oricărei întreprinderi care raportează în moneda unei economii hiperinflaţioniste.

Întro-o economie hiperinflaţionistă, raportarea fără retratare a rezultatelor din exploatare şi a poziţiei financiare în moneda locală nu este utilă. Banii îşi pierd puterea de cumpărare într-o asemenea măsură, încât compararea sumelor ce rezultă din tranzacţii şi alte evenimente ce au avut loc la momente diferite, chiar în timpul aceleiaşi perioade contabile, indice în eroare.

Exemplu:

Prezentăm cazul ipotetic al unei firme care are un singur activ, o clădire cu un cost de achiziţie de 100 milioane lei, ce a fost adusă aport în natură de către asociaţi. Peste 3 ani firma obţine 3 milioane lei ca venit anual din închirierea acestei clădiri. Să presupunem că firma a stabilit o durată de viaţă de 50 de ani pentru această clădire, ceea ce generează o amortizare anuală de 2 milioane lei. În cazul când nu se realizează retratarea la inflaţie şi clădirea nu este reevaluată, rezultă un profit anual de 1 milion de lei. Prin actualizarea costului de achiziţie al clădirii cu rata inflaţiei cumulată pentru cei trei ani, care presupune că este 200%, se obţine o valoare de intrare actualizată a clădirii de 300 milioane lei şi o amortizare anuală de 6 milioane de lei. În consecinţă în urma retratării la inflaţie rezultă o pierdere de 3 milioane de lei din activitatea de închiriere a acestei clădiri şi o reducere în consecinţă a capitalurilor proprii.

Problemele raportării financiare la cost istoric ating o asemenea importanţă în circumstanţe hiperinflaţioniste, încât raportarea financiară în moneda hiperinflaţionistă devine cu atât mai semnificativă. Ca urmare, este necesară o soluţie pentru a permite raportarea financiară eficientă din partea întreprinderilor şi subsidiarelor care operează în economii hiperinflaţioniste.

Două soluţii pentru contabilitatea în hiperinflaţie, larg acceptate, pot fi rezumate după cum urmează:

- Soluţia retratării : informaţia financiară înregistrată în monedă hiperinflaţionistă este ajustată prin aplicarea unui indice general al preţurilor şi exprimată în unitatea de măsură (moneda hiperinflaţionistă) curentă la data bilanţului (în condiţiile acestui standard). Ajustarea situaţiilor financiare în moneda locală pentru a reflecta nivelele curente ale preţurilor înainte de procesul de conversie include luarea în considerare a oricărui câştig sau a oricărei pierderi din poziţia monetară netă prin contul de profit şi pierdere.