Standardul internațional de contabilitate IAS17 Leasing

Introducere

Unul din principalele motive pentru care leasing-ul este o alternativă financiară atât de populară în lume este acela care sintetizează de fapt "filozofia" leasing-ului: nu proprietatea asupra mijloacelor fixe ci utilizarea lor efectivă este aceea care aduce profit. Aspectul cheie este folosirea judicioasă a resurselor de capital: investirea banilor în ceea ce genereaza "business" şi aduce profit, cum ar fi publicitatea, pregătirea superioară a personalului, stocuri, explorarea de noi pieţe, cercetare, dezvoltare, în locul blocării lor prin cumpărarea de mijloace fixe.

Resursele financiare limitate, modalitatea greoaie şi birocratică de acces la credite de investiţii, bugetele impuse de compania mamă, sunt numai câteva din motivele care restricţionează politica investiţională a celor mai multe firme, obligându-le să renunţe la o serie de proiecte de investiţii pe care ar dori să le realizeze. Leasing-ul este soluţia care permite depăşirea acestor neajunsuri şi obţinerea în folosinţă, cu un minim de capital investit, a unor echipamente moderne, performante, care măresc eficienţa şi atrag mărirea volumului afacerii şi al activităţii, ceea ce înseamnă în final mai mult profit.

În contextul economic actual din România avantajele utilizării leasing-ului ca instrument de finanţare sunt legate în primul rând de necesităţile de dezvoltare rapidă a firmelor, în special a celor din sectorul privat.

Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 17 Leasing

Obiectiv

Obiectivul acestui Standard este de a stabili, pentru locatari şi locatori, politicile contabile corespunzătoare şi elementele ce trebuie evidenţiate cu privire la leasingul financiar şi operaţional.

Aria de aplicabilitate

Acest Standard trebuie aplicat în contabilizarea tuturor tranzacţiilor de leasing, cu excepţia celor de mai jos:

a) acorduri de leasing privind explorarea sau exploatarea resurselor naturale, cum ar fi: ţiţei, gaze naturale, minereuri, şi alte resurse neregenerabile similare;

b) contracte de acordare a licenţei pentru bunuri ca: filme cinematografice, înregistrări video, piese de teatru, manuscrise, brevete şi drepturi de autor.

Acest Standard nu trebuie aplicat evaluării:

- de către locatari a investiţiei imobiliare deţinute în baza unui contract de leasing financiar;

- de către locatori a investiţiei imobiliare închiriate în baza unui contract de leasing operaţional;

- de către locatari a activelor biologice deţinute în baza unui contract de leasing financiar;

- de către locatori a activelor biologice închiriate în baza unui contract de leasing operaţional.

Prezentul Standard se aplică contractelor care transferă dreptul de utilizare a bunurilor, chiar dacă, pentru utilizarea sau întreţinerea respectivelor bunuri, locatorului i se poate cere efectuarea unor servicii substanţiale. Pe de altă parte, acest Standard nu se aplică în cazul contractelor de servicii care nu implică transferul dreptului de utilizare a bunurilor între părţile contractante.

Clasificarea operaţiunilor de leasing

Clasificarea operaţiunilor de leasing adoptată în acest Standard se bazează pe măsura în care riscurile şi beneficiile aferente titlului de proprietate a unui bun în regim de leasing revin locatorului sau locatarului. Riscurile includ posibilitatea de a se înregistra pierderi, ca urmare a unui grad scăzut de utilizare a bunului sau a uzurii morale şi a unor variaţii ale venitului datorate modificării condiţiilor economice. Beneficiile pot fi reprezentate de estimarea unei activităţi profitabile pe durata de viaţă economică a bunului şi a unor câştiguri rezultate din creşterea valorii sau din realizarea valorii reziduale.

O operaţiune de leasing este considerată ca fiind leasing financiar, dacă transferă, în mare măsură, toate riscurile şi beneficiile aferente titlului de proprietate. O operaţiune de leasing este considerată leasing operaţional, dacă nu transferă, în mare măsură, toate riscurile şi beneficiile aferente titlului de proprietate.