Stocuri și Producție în Curs de Execuție

INTRODUCERE

În cadrul activităţii economice cel mai important loc este ocupat de societăţile productive acestea fiind elementele din circuitul economic care creează cu adevărat valoare economică. Elementul de susţinere a întregii activităţi de producţie este reprezentat de activele circulante materiale, acestea fiind baza întregului proces de producţie. De aceea se consideră foarte importantă abordarea profundă a noţiunilor privind informaţia contabilă legată de aceste active, în speţă de totalitatea stocurilor.

O atentă tratare a politicilor, opţiunilor şi evaluărilor referitoare la stocurile şi producţia în curs de execuţie rezidă din nevoia managerilor de a obţine o creştere a eficienţei resurselor materiale şi obţinerea unor rezultate economice de vârf.

În acelaşi timp trebuie să existe o preocupare continuă pentru actualizarea şi armonizarea noţiunilor privitoare la stocuri, din necesitatea de a prezenta în situaţiile financiare informaţii utile şi pertinente, atât pentru conducerea unităţilor beneficiare, cât şi pentru terţii interesaţi de aspectele productive ale entităţilor economice. Această actualizare presupune adoptarea conceptelor prezentate în standardele emise de către organismele internaţionale (IASC).

Capitolul I al acestei lucrări tratează în principiu problematica SC. COMPLEXUL ENERGETIC TURCENI. SA, precum şi cadrul teoretic şi practic în care această societate îşi desfăşoară activitatea. Ca şi element de legatură cu situaţia propriu-zisă a societăţii am încercat să abordez cadrul general al producerii şi desfacerii energiei electrice. În subcapitolele următoare am prezentat societatea în ansamblul ei, încercând o caracterizare luând în considerare limitele şi punctele forte ale acesteia, culminând cu efectuerea unei analize economico-financiare a rezultatelor acestei societăţi şi perspectivele acesteia de dezvoltare în noul context al formării a unei pieţe globale a energiei electrice.

Capitolul al II-lea al prezentei lucrări vizează în special delimitările teoretico-conceptuale ale activelor circulante de natura stocurilor, începând tratarea cu definirea, recunoaşterea şi clasificarea stocurilor. O problemă foarte importantă în ceea ce priveşte stocurile, şi nu numai, care este tratată în continuarea capitolului este evaluarea acestora, privită fiind luând în considerare aspectele legale ale acestei probleme. Sunt tratate în continuare, în mod individual influenţele TVA şi ale reducerilor comerciale asupra stocurilor,metodele existente, circuitul documentelor, controlul financiar propriu precum şi posibilităţi de eficientizare a gestiunii stocurilor.

Capitolul al III – lea al lucrării abordează, fără a epuiza, modalităţile de reflectare în contabilitate a operaţiunilor privind activele circulante materiale, în speţă stocuri.

Exemplificările efectuate sunt structurate astfel încât să surprindă toate aspectele de bază ale reflectării contabile privind această categorie de active. Cazurile speciale au fost selectate pentru evidenţierea unor operaţiuni de actualitate ce prezintă o mare relevanţă pentru contabilitatea unui agent economic productiv de structură comună.

Deoarece tema lucrării este de o întindere foarte mare, iar subiectul stocurilor necesită o susţinere informaţională abundentă, atât la nivel teoretic, cât şi la nivel de documentaţie financiar contabilă, considerăm că o abordare sintetică a elementelor de active circulante materiale, dar care să prezinte segmente scurte de detaliere în punctele de fineţe a studiului, este cea mai bună soluţie în astfel de cazuri.

CAPITOLUL I

PROBLEME GENERALE PRIVIND ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA CONTABILITĂŢI

1.1. ENERGIA COMPETITIVĂ-BAZA UNEI ECONOMII COMPETITIVE

În ultimii 10 ani au avut loc in lume reforme radicale in domeniul structural si instituţional având ca scop descentralizarea serviciilor, cu scopul creşterii calitaţii si eficienţei serviciilor.

În acest context abordarea dezvoltării sectorului Energetic din România se bazează pe o deschidere graduală a pieţei competitive, ca parte integrantă a conceptului de liberalizare a economiei naţionale si de libera circulaţie a bunurilor si serviciilor.

Abordarea dezvoltării sectorului Energetic din România are ca ţel să creeze acele structuri si condiţii care să corespundă si să facă faţă pieţei energetice europene aflată intr-un continuu proces de integrare, unde pieţele naţionale işi pierd treptat graniţele tradiţionale, devenind parte integrantă a pieţei comune europene.

În ultimii 3 ani, s-au făcut paşi importanţi în restructurarea sectorului de energie din România prin implementarea procesului de liberalizare bazat pe principii de piaţa si liberă competiţie ca si prin promovarea unui proces de privatizare susţinut.

În acest sens în sistemul energetic din România s-au realizat urmatoarele :

- Restructurarea companiilor integrate vertical in companii autonome de producere, transport, distribuţie si furnizare;

-Restructurarea segmentului de producere in: 5 producători termo, 1 producător hidro, un producător de energie nucleara si 14 producători in cogenerare care au fost tranferaţi autoritătilor locale; mai există si 3 producători independenţi separaţi din 1988;

-Restructurarea sectorului de gaze naturale in sectoare autonome de producere şi înmagazinare (Romgaz), transport (Transgaz) si 2 companii de distribuţie (Distrigaz Nord si Distrigaz Sud);

-Diminuarea concentrării producţiei de gaze naturale si a importului prin acordarea de licenţe şi autorizaţii unui număr din ce in ce mai mare de companii;

-Reglementarea accesului nediscriminatoriu al terţilor la sistemul de transport si distribuţie atât pentru energie electrică, cât si la gaze naturale;

-Piaţă descentralizată a contractelor bilaterale pe termen mediu si lung, completată cu pieţe pe termen scurt iniţial obligatorii, dar devenind voluntare pe termen mediu;

-Înfiinţarea in anul 1999 a Autorităţii Naţionale de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE) si a celei in domeniul Gazelor Naturale in 2000 (ANRGN) in scopul creării unor reguli stabile şi transparente care să încurajeze activitatea comercială şi protejarea interesului public, conform cerinţelor Directivei 96/92/EC de formare a unui organism independent de reglementare si a Directivei 98/30/CE a Parlamentului European si al Consiliului din 22 iunie 1988 referitoare la regulile comune pentru piaţa internă de gaze naturale;

-În domeniul petrolier s-a creat cadrul comercial necesar cum ar fi: a) preturi internaţionale la capul sondei; b) accesul la conducte pe baza de tarife reglementate la transportul petrolului brut; c) preţurile la consumator sunt stabilite de piaţa;

-La gaze s-a asigurat intervenţia reglementată asupra unor participanţi la piaţa în scopul asigurării cu gaz a tuturor consumatorilor, inclusiv a grupurilor care sunt mai puţin atractivi ca clienţi (localităţi izolate, consum scăzut…);

-Strategie de privatizare bine definită si atragerea de noi investiţii.