Structura și evoluția legii contabilității

Introducere

Adevărata avere se măsoară astăzi, în primul rând, prin cantitatea şi calitatea informaţiei deţinute la un moment dat. Prin excelenţă, contabilitatea generează informaţii necesare fundamentării deciziilor. Iată de ce managerul nu poate ocoli sub nici o formă cifrele „reci”, dar deosebit de relevante ale contabilităţii. Nu există proces, eveniment sau trenzacţie economico-financiară care să nu reclame o gestionare atentă şi, prin aceasta, intervenţia directă a contabilităţii.”

Ca orice altă ştiinţă, şi contabilitatea prezintă o istorie şi o evoluţie în timp. Deşi originea acesteia nu poate fi stabilită cu precizie, totuşi, s-a constatat apariţia şi întrebuinţarea ei chiar din comuna primitivă. S-au găsit mărturii care atestă că socotelile se ţineau în antichitatea cu ajutorul funiilor înnodate, a mărgelelor înşirate, a crestăturile făcute în lemn. Urme de registre şi sisteme de contabilitate au fost lăsate de egipteni, fenicieni, greci şi romani. În ţara noastră prima lucrare de contabilitate apare la 1837 sub numele de „Pravila comercială” datorată lui Emanoil Ioan Nechifor. Întemeietor al contabilităţii în România este considerat însă Theodor Ştefănescu, care în anul 1881 a pus bazele contabilităţii în partidă dublă, publicând primul curs de contabilitate. În ceea ce priveşte reglementarea contabilă, aceasta datează încă din perioada interbelică. În 1927 a fost adoptată o lege prin care regiile autonome şi alte întreprinderi au fost obligate să întocmească bilanţul şi contul de profit şi pierdere, iar din 1934 această obligativitate revenea şi băncilor. Trecerea la economia planificată şi centralizată, începând cu anul 1949 a însemnat şi introducerea unei reglementări stricte a contabilităţii, proces cunoscut şi sub denumirea de normare a contabilităţii. După anul 1990, România s-a cconfruntat cu problema alegerii modelului de contabilitate care să îi servească drept sursă de inspiraţie. Astfel, a fost adoptat un model contabil asemănător cu cel al Franţei. Începutul reformei contabile s-a concretizat sub forma Legii contabilităţii nr. 82/1991. Fiind înscrisă într-un cadru contabil continental, ea instaurează un sistem dualist în care contabilitatea financiară este normalizată şi este disociată de contabilitatea analitică care devine liberă şi facultativă. Aspectele noi prezentate prin intermediul acestei legi se referă la: fixarea obiectivelor contabilităţii în scopul redării unei imagini fidele, clare şi complete a patrimoniului, situaţiei financiare şi a rezultatului; noi principii de evaluare; punerea în evidenţă a importanţei inventarierii; considerarea contabilităţii ca un instrument care permite să se cunoască, să se gestioneze şi să se controleze patrimoniul şi rezultatul; contabilizarea cheltuielilor şi veniturilor după natura lor.

Structura legii

Capitolul 1: Dispoziţii generale - conţine precizări cu caracter general referitoare la contabilitate: instituţiile care au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitate proprie; rolul contabilităţii în cunoaşterea poziţiei financiare a unei instituţii; obligativitatea ţinerii contabilităţii în limba română, monedă naţională şi în partidă dublă; instituţia abilitată în emiterea normelor metodologice contabile; înregistrarea cronologică a operaţiunilor; inventarierea şi evaluarea elementelor patrimoniale şi nu în ultimul rând, specificarea documentului oficial de gestiune – bilanţul contabil.

Capitolul 2: Organizarea contabilităţii patrimoniului – face referire la persoanele răspunzătoare de conducerea şi organizarea contabilităţii, respectiv persoanele cu studii economice superioare. De asemenea sunt enumerate câteva reguli de ţinere a contabilităţii, cum ar fi: contabilitatea mijloacelor fixe se ţine pe categorii şi pe fiecare obiect de evidenţă; contabilitatea valorilor materiale se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric; valoarea acţiunilor emise sau a altor titluri precum şi vărsămintele efectuate în contul capitalului subscris se reflectă distinct; contabilitatea clienţilor şi furnizorilor, a celorlalte creanţe şi obligaţii se ţine pe categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică; contabilitatea cheltuielilor/veniturilor se ţine pe feluri de cheltuieli/venituri , după natura lor; profitul sau pierderea se stabileşte lunar iar repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţii.

Capitolul 3: Registrele de contabilitate – stabilirea celor mai importante registre de contabilitate (registrul jurnal, registrul inventar şi cartea mare), timpul de păstrare a acestora în cadrul unei entităţi(10 ani cu începere de la data încheierii exerciţiului în cursul căreia au fost întocmite), precum şi măsurile luate în caz de pierdere sau distrugere a acestora, respectiv reconstituire în maxim 30 de zile de la constatare.

Capitolul 4: Bilanţul contabil – cuprinde informaţii generale despre documentul oficial de gestiune: elementele componente (bilanţ, contul de profit şi pierdere, contul de execuţie în cazul instituţiilor publice, anexe şi raportul de gestiune), perioada de întocmire (anual), şi nu în ultimul rând, reguli de întocmire, publicare şi păstrare.

Capitolul 5: Contabilitatea trezoreriei finanţelor publice, a instituţiilor publice şi a bilanţului pe economie – stabileşte principalele reguli ce necesită respectate în situaţia conducerii contabilităţii unei instituţii publice, referitoare la contabilitatea trezoreriei finanţelor publice, contabilitatea bugetelor locale, precum şi la contabilitatea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Capitolul 6: Contravenţii şi infracţiuni – cuprinde enumerarea celor mai importante infracţiuni din contabilitate (deţinerea de valori imobiliare şi băneşti fără a fi înregistrate în contabilitate, primirea şi eliberarea din depozite a bunurilor de orice fel, fără documente justificative de intrare şi de ieşire, neîntocmirea balanţelor de verificare), precum şi amenzile corespunzătoare acestor infracţiuni.

Capitolul 7: Dispoziţii tranzitorii şi finale – cuprinde termenele de publicare şi de intrare în vigoare a legii şi, de asemenea, decretele şi hotărârile de guvern care se abrogă la data intrării în vigoare a legii.

În prezent această structură prezintă câteva modificări în ceea ce priveşte denumirea capitolelor. Astfel, capitolul 2 poartă denumirea de „Organizarea şi conducerea contabilităţii”, capitolul 4 „Situaţii financiare” iar capitolul 5 este redenumit „Contabilitatea Trezoreriei Statului şi a instituţiilor publice”.

Evoluţia legii contabilităţii 82/1991

-Publicare M.Of 265/27 dec.1991

-Modificare prin O.G. 22/1996

-Modificare prin L. 245/1998

-Republicare în M.Of 20/20 ian.2000

-Modificare prin L.310/2002

-Republicare în M.Of 629/26 aug.2002

-Modificare prin L.420 /2004

-Republicare în M.Of. 48/14 ian.2005

-Modificare prin L.259/2007

-Republicare în M.Of 454/18 iun.2008

-Proiect de lege privind modificarea legii 2010