Studiu de caz - analiza cifrei de afaceri și analiza valorii adăugate la spital

INTRODUCERE

Aproximativ cu 3000 de ani inainte de Hristos, doua grupuri umane privilegiate au devenit leaganul primelor doua civilizatii demne de acest nume care au lasat o marturie directa a existentei lor datorita scrierii pictografice si hieroglifice: sumerienii care s-au stabilit in valea Eufratului si au fost un popor de agricultori. Ei au inscris pe table de lut principiile esentiale ale medicinei lor. In civilizatia Caledo – Asiriana care i-a succedat, medicina era codificata asa cum o demonstreaza anumite marturii ce au parvenit pâna la noi. Codul Hammourabi gravat pe o stea de diorita descoperita in ruinele Suse – unde se vede Dumnezeu soare poruncind legile sale lui Hammurabi, monarh caledonian – indica principiile de responsabilitate si onorariile medicului. Lui Hipocrate (aprox. 500 de ani inainte de Hristos) ii revine meritul de a fi creat deontologia medicala pe care si noi o urmam astazi. Perioada de aproximativ 1000 de ani care inconjoara originea erei crestine este cea unde se ia pentru prima data cunostinta de deontologia medicala, cea pe care o practicam astazi. Astfel, intr-una din scrisorile pastorale se aminteste ca obligatia clerului este de a vizita bolnavii si de a observa deontologia lui Hipocrate, a acorda respect medicului despre care se spune in eclesiast ca el este creatia Atotputernicului. Dezvoltarea medicinei moderne a fost influentata de dezvoltarea tehnologiei si de marile descoperiri din acest domeniu. Cel mai renumit reprezentant al acestei epoci a fost Paracelsius, care se ocupa de alchimie, astrologie, dar si de etica si psihologie. Din secolul al XVII-lea a inceput urbanizarea. In orasele aglomerate conditiile de viata si igiena se deteriorau si din aceasta cauza au aparut tot mai des epidemii. Fortate de imprejurari, autoritatile construiesc mai multe spitale, dar paralel cu aceasta, nivelul de acordare al ingrijirilor medicale, stagneaza. In aceasta perioada obligatiile celor care ingrijeau bolnavii s-au inmultit – pe lânga alimentarea si toaleta zilnica a bolnavului aveau obligatia de a masura temperatura, de a recunoaste anumite boli dupa semne si simptome, de a aplica diete corespunzatoare imbolnavirilor. Pentru aceste noi atributii era nevoie si de o pregatire teoretica.Razboaiele, in general, dar mai ales cel de la mijlocul secolului al XIX-lea, au contribuit la dezvoltarea medicinei. In organizarea scolilor de medicina Crucea Rosie infiintata in 1864 a jucat un rol important.

Dezvoltarea rapida a societatii si medicinei, precum si tehnologia aparuta au determinat si o crestere calitativa a ingrijirilor medicale. Acest lucru fiind permanent are ca efect aparitia profesiei de asistent medical si indispensabilitatea acestuia in echipa medicala.

Sfârşitul secolului al-XX-lea poate fi considerat, cu optimism sau pesimism, ca un sfârşit de secol marcat de o evidentă dezordine care va fi cu greu stopată. Motivul acestei neputinţe nu rezidă numai în profunzimea şi complexitatea crizei mondiale, ci şi în incapacitatea aparentă a programelor vechi sau noi de a gira şi a ameliora problemele umane.

Mai mult ca oricând omul este cauza, dar şi soluţia rezolvării multor probleme. Pe plan internaţional există şansa de a ameliora viaţa locuitorilor Terrei, acum când războiul rece s-a terminat, iar pe viitor există posibilitatea de a reorienta energiile în vederea găsirii unor soluţii pragmatice pentru problemele presante (combaterea sărăciei în lume, îmbunătăţirea poziţiei femeii în societate).

În realizarea sau nerealizarea acestor obiective nu sunt implicate numai inevitabilele defecte ale naturii umane, ci şi controlul politic ce se poate exercita asupra acestei lumi dezorganizate. Explicaţia rezidă în faptul că deşi războiul rece s-a terminat îi urmează alte două: „războiul contra sărăciei şi cel contra statului” (ideologie neoliberală).

Acceptarea acestei dogme ar echivala cu cedarea în faţa disperării. Speranţa poate renaşte numai dacă sunt contrazise aceste ideologii de război împotriva săracilor şi statului, lucru ce semnifică recunoaşterea anumitor forţe pentru găsirea unor soluţii pragmatice.

Renaşterea societăţii va avea ca rezultat îmbunătăţirea vieţii locuitorilor ei şi va constitui punctul de plecare la realizarea bunăstării sociale.

Formularea conceptului „economia bunăstării” şi elaborarea ulterioară a conceptului de „bunăstare socială” au contribuit la formarea termenului de „stat al bunăstării”; de aceea, trebuie reţinut că, treptat, s-a trecut de la funcţia de protecţie statală exercitată asupra individului la funcţia de asistenţă, având loc o deplasare de la apărarea drepturilor civile (viaţă, proprietate) la apărarea drepturilor economice şi sociale (dreptul la muncă, asistenţă socială).În ultimii ani, Internaţionala Serviciilor Publice a recunoscut importanţa mai mare a serviciilor în acest context lărgit. În 1972 s-a creat un comitet al serviciilor sociale şi de sănătate, care în1991 decide să integreze serviciile sociale în Programul de principii, iar Congresul adoptă Rezoluţia în acest sens:

- Programul Mondial de Principii pentru servicii sociale şi de sănătate;

-Serviciile Sociale şi de Sănătate.