Studiu de Caz Privind Contabilitatea Imobilizărilor Corporale

CAPITOLUL 1

CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND IMOBILIZĂRILE CORPORALE

1.1. Definirea imobilizărilor corporale, potrivit normele internaţionale

Imobilizările cuprind, valorile economice de investiţie care constituie baza şi mijloacele de acţiune ale unităţii patrimoniale, concretizându-se atât prin durata şi durabilitatea lor mai îndelungată (mai mare de un an) cât şi participarea repetată la circuitul economic.

În literatura de specialitate, imobilizările sunt definite ca acele valori patrimoniale destinate pentru a servi de o manieră durabilă, pe o perioadă mai mare de timp (de regulă mai mare de un an) activitatea întreprinderii.

Deci funcţia acestor bunuri este fixată în activitatea economică şi socială a unităţii patrimoniale, fără ca prin destinaţia lor să se delimiteze ca bunuri destinate direct comercializării.

Caracteristica lor de bază constă în faptul că ele nu se consumă şi nu se înlocuiesc după prima utilizare.

Ponderea cea mai mare in cadrul imobilizărilor este deţinuta de imobilizările corporale care sunt:” active fixe, tangibile şi cuprind bunuri materiale de folosinţă îndelungată care sunt utilizate în producţia de bunuri, în prestări de servicii sau sunt închiriate terţiilor”.

Norma internaţională 16 Imobilizări corporale se aplică imobilizărilor corporale utilizate pentru dezvoltarea şi menţinerea activităţilor. În anumite cazuri autorizează ca valoarea contabilă a imobilizărilor corporale să fie iniţial constatată conform unei abordări diferite de cea care este prescrisă în norma internaţională 16 Imobilizări corporale..

Se consideră imobilizări corporale următoarele active:

- active destinate să fie utilizate în producţia de bunuri, prestări de servicii, să fie închiriate terţilor sau să fie folosite în scopuri administrative;

- active care sunt folosite pe o perioadă mai mare de un exerciţiu contabil.

Identificarea elementelor ce corespund definiţiei de imobilizări corporale este uneori delicată, mai ales atunci când este vorba de active complexe, de exemplu intr-un ansamblu mobiliar, clădirile şi terenurile trebuie să fie evaluate şi contabilizate separat, deoarece durata de utilizare a terenurilor este nelimitată şi, ca atare, numai clădirile trebuie să fie amortizate.

Standardul internaţional de contabilitate 16 Imobilizări corporale nu cere vreo condiţie legată de o anumită valoare a imobilizărilor corporale. Totuşi în reglementările contabile din ţara noastră se impune o condiţie denumită “ Valoarea legală ”.

Cea de-a doua condiţie impusă de standardul internaţional 16 Imobilizări corporale, referitoare la durata normală de funcţionare, este acceptată şi cunoscută de legislaţia românească. Singura condiţie pusă de legislaţia românească este aceea ca durata să corespundă cu exerciţiul financiar – contabil. În standard se prevede pe “ o durată mai mare de o perioadă” iar în reglementările noastre această condiţie este “ … pe o durată mai mare de un an”.

Pentru ca un activ să fie considerat imobilizare este important ca activul respectiv să fie utilizat în mod repetat pe o durată de cel puţin un an. Celelalte active, care deşi îndeplinesc aceste condiţii impuse de standard, nu se includ în categoria imobilizărilor corporale dacă nu se folosesc normal în procesul de exploatare.

În unele situaţii, se deţin active pentru a fi revândute iar în acest caz acestea se încadrează în categoria activelor circulante “ stocuri ”, indiferent de durata lor de utilizare.

În categoria imobilizăriilor corporale se includ: terenurile, amenajările de teren, construţii, maşini, utilaje, animale vii şi plantaţii, etc..

Imobilizările corporale în curs de execuţie sunt considerate o categorie distinctă de activele imobilizate.

În categoria imobilizărilor corporale nu se regăsesc:

- componente ale imobilizărilor corporale, cu ocazia reparaţiilor;

- construcţiile şi instalaţiile provizorii;

- animalele tinere, animalele de îngraşat, păsările şi coloniile de albine;

- pădurile;

- echipamente de protecţie şi de lucru, îmbrăcăminte specială şi accesoriile de pat, indiferent de valoarea şi durata lor de utilizare;

- sculele, instrumentele şi dispozitivele folosite pentru fabricarea anumitor produse de serie sau pe baza unor comenzi.

Cheltuielile cu reparaţiile imobilizărilor corporale se includ integral în cheltuielile de exploatare fie în luna în care s-au efectuat, fie în mod eşalonat pe o anumită perioadă de timp. Spre deosebire de acestea, costul lucrărilor de modernizare, care au drep scop obţinerea unor performanţe tehnice superioare faţă de cele iniţiale ale imobilizărilor corporale, se adaugă la valoarea contabilă a acestora.