Studiu privind analiza principiilor contabile general acceptate - exemplificări

Introducere

Principiile contabile sunt reguli sau directive care ajuta producătorii de informaţii contabile la măsurarea, clasificarea si prezentarea informaţiilor financiare. Totodată, ele constituie reguli foarte generale,care pot fi puse în aplicare în mai multe moduri ce dau naştere mai multor norme contabile. Principiile exprimă la un moment dat situaţia patrimoniului, situaţia financiară şi rezultatul obţinut.

Principiile contabile general admise sunt reguli de ordine şi bun sens, generate de practică pe baza cărora profesioniştii contabili îsi fundamentează munca lor, toate fiind subordonate obiectivului fundamental al contabilităţii, acela de imagine fidelă. Literatura principiilor şi a convenţiilor contabile este foarte abundentă şi impune astfel o schemă a acestora. De asemenea, fiind rezultate din practică, aceste principii pot să se modifice odată cu modificările din practică şi teoria contabila, unele principii noi se generează, altele pot deveni desuete sau chiar divergente .O asemenea dinamica reflecta faptul că realitatea economica are multiple aspecte si ca principiile trebuie aplicate in raport cu câmpul de acţiune al contabilităţii. Din punct de vedere juridic, nu se poate vorbi de o listă exhaustivă a principiilor contabile,însa, în literatura contabilă, cei mai mulţi autori insistă asupra acetor convenţii fundamentale. Ele sunt admise prin acceptarea, adesea, tacita. Ele au ca punct de pornire experienţe, raţiuni, cutume şi uzanţe şi, într-o oarecare măsură, necesitaţi practice. Nu numai că aceste principii se completează reciproc, dar ele se suprapun, parţial, pentru a genera un ansamblu coerent si logic. Totuşi, nu este facil de a face clasificări în jurul unei anumite problematici sau teme, deşi acestea nu lipsesc in literatura contabila.

Aplicarea riguroasă şi respectarea cu consecvenţă a principiilor contabile conferă informaţiei contabile şi raportărilor financiare relevanţă, fiabilitate, credibilitate şi mai ales comparabilitate în timp, în spaţiu şi între domenii diferite de activitate:

- compararea performanţelor aceleaşi întreprinderi de la o perioada la alta;

- compararea întreprinderilor de mărimi diferite precum şi din zone, ţări, domenii şi ∕ sau perioade diferite, între ele.

Deşi fiecare principiu reglementează un anumit aspect, toate principiile contabilităţii formează un sistem coerent şi unitar, în sensul că între toate principiile există interferenţe şi legături reciproce de interdependenţă, şi nici un principiu nu poate fi încălcat fără riscul de a afecta aplicarea celorlalte.

1. Principiul prudenţei

În tara noastră, ca de altfel in majoritatea tarilor Europei continentale, prudenta pare a fi principiul cel mai cunoscut si cel mai faimos.

Prudenţa este, în mod cert, principiul în starea cea mai conflictuală cu obiectivul (principiul federator) imaginii fidele, deoarece el adoptă, în mod sistematic, un punct de vedere pesimist. Adică, solicita contabilizarea minusurilor de valoare şi interzice luarea în cont a plusurilor de valoare. Excepţiile sunt destul de rare (de exemplu, plusurile pentru titlurile de participare evaluate prin echivalenţă).

Pesimismul sistematic al prudenţei este impus contabilităţii, in virtutea funcţiei sale juridice si concepţiei sale patrimoniale. Aplicarea cu stricteţe a prudenţei în ţări ca Germania, Franţa, Italia, Spania şi Belgia este datorată legăturilor strânse între contabilitate şi fiscalitate.

O observaţie pe care o putem face vizează faptul ca foarte mulţi cercetători contabili leagă acest principiu în primul rând de fiscalitate, îi dedică foarte multe aprecieri legate de aspectele de tehnica înregistrărilor contabile, lăsând pe plan secundar aspectul considerat de noi esenţial, şi anume faptul că acest principiu a fost generat în primul rând de practică şi, ca atare, importanţa este buna digilenţă a profesionistului contabil, în special a auditorului financiar extern independent.

Aplicarea principiului prudenţei are în vedere aplicarea unui tratament asimetric al incertitudinii:

- atunci când se prevede o diminuare viitoare a valorii patrimoniului sau a rezultatului, va trebui sa anticipam pierderile sau minus-valorile latente;

- atunci când se anticipează câştiguri potenţiale, beneficiile sau plus-valorile latente nu vor fi recunoscute în situaţiile financiare, câştigurile nu sunt recunoscute pentru că nu sunt realizate.

Astfel, în cadrul societăţilor pentru respectarea acestui principiu sunt folosite mai multe metode:

- constituirea de provizioane pentru evenimente incerte care ar putea avea loc in viitorul apropiat;

- rezervele care se constituie obligatoriu de către fiecare societate;

- amortizările prin intermediul cărora societatea isi recuperează treptat investiţia.

Acest principiu este prezentat în Directiva a IV-a secţiunea a 6-a, articolul 44 unde se stipulează că evaluarea trebuie făcuta pe o baza prudenta, şi în special:

a) poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanţului;

b) trebuie să se tina cont de toate datoriile apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu precedent, chiar daca acestea devin evidente numai între data bilanţului si

data întocmirii acestuia;

c) trebuie sa se tina cont de toate datoriile previzibile si pierderile potenţiale apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu financiar precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia;

d) trebuie să se ţină cont de toate deprecierile, indiferent dacă rezultatul exerciţiului financiar este pierdere sau profit.