Studiu Privind Implementarea și Organizarea Auditului Intern în România

I. Factorii motivaţionali ai cercetării

În România, problematica auditului intern a fost abordată începând cu anul 2000, aceasta ca urmare a implementării cu responsabilitate a acquis-ului comunitar în domeniul controlului intern care este alcătuit, în mare măsură, de principii generale de bună practică acceptate pe plan internaţional şi naţional în Uniunea Europeană. Modalitate în care aceste principii se transpun în sistemele de management şi control intern este specifica fiecărei ţări ţinând cont de condiţiile constituţionale, administrative, legislative, culturale,etc.

Funcţia de Audit Intern este una relativ recentă deoarece apariţia ei (sau reapariţia ei, după unii) se situează în perioada crizei economice din 1929 din Statele Unite. Auditul intern este o funcţie universala. Acest calificativ trebuie înţeles din doua puncte de vedere: este o funcţie universală deoarece se aplică tuturor organizaţiilor, dar este o funcţie universală şi pentru că se aplică tuturor funcţiilor acolo unde aceasta se exercită.

Auditul, reprezintă examinarea de către o persoană independentă şi competentă a fidelităţii reprezentărilor contabile şi financiare, a constituit şi constituie cheia de boltă pentru probitatea şi credibilitatea tranzacţiilor economice. Termenul de audit reprezintă o examinare profesională a unei informaţii,în vederea exprimării unei opinii responsabile şi independente,prin raportarea la un criteriu sau standard de calitate.

Activitatea de audit intern contribuie la menţinerea unui sistem de control adecvat prin evaluarea eficacităţii şi eficienţei acestuia,contribuind la îmbunătăţirea lui continuă.

Auditul intern analizează măsura în care rezultatele corespund obiectivelor stabilite şi dacă operaţiile sau activităţile se efectuează conform prevederilor.

În sfera de acţiune a auditului intră atât operaţiunile şi tranzacţiile efectuate de entitate cât şi a unităţilor subordonate.

Auditul intern urmăreşte la entităţile publice în special cum se formează şi se utilizează fondurile publice. De aceea a apărut activitatea de audit intern fiindcă statul, cel care realizează bugetul de stat, locale şi alte tipuri, are în permanenţă nevoie să vadă cum sunt utilizate acestea.

În România, auditul intern se practică în conformitate cu Normele elaborate de Camera Auditorilor Financiari; acestea cuprind :

- reguli de organizare (definesc entităţile şi persoanele care pot exercita activitatea de audit intern);

- reguli de exercitare (criterii de calitate pentru evaluarea acestor servicii);

- reguli de implementare (pentru tipuri specifice de angajamente);

- Codul de etică pentru profesia de auditor intern (care are rolul de a asigura obiectivitatea auditorului intern).

Auditul intern are scopul:

- de a verifica dacă activitatea organizaţiei este în conformitate cu politicile, programele şi managementul acestuia, conform prevederilor legale;

- de a evalua cât de adecvate sunt controalele financiare şi nefinanciare dispuse de conducerea entităţii economice, şi dacă acestea sunt aplicate şi în ce masură, în scopul creşterii eficienţei activităţii organizaţiei;

- de a evalua cât de adecvate sunt informaţiile financiare şi nefinanciare furnizate conducerii entităţii economice, pentru cunoaşterea realităţilor din organizaţia respectivă;

- de a proteja elementele patrimoniale bilanţiere şi extrabilanţiere ale organizaţiei şi de a identifica metodele de prevenire a fraudelor şi a pierderilor de orice fel.

Dinamica schimbărilor care şi-au pus impactul asupra organizaţiilor a determinat o evoluţie spectaculoasă a practicilor de audit intern.

Acest studiu asupra modului de implementare şi de organizare al auditului intern în cadrul organizaţiilor a impus atingerea unor obiective, acestea fiind:

- obţinerea unei reflecţii a modului în care este perceput la ora actuală auditul intern. Implementarea acestei funcţii în mediul economic românesc nu a fost pe deplin agreată de la început, chiar dacă necesitatea ei devenea din ce în ce mai evidentă. Mult timp a existat confuzie între auditul intern şi controlul intern. În niciun caz nu se poate pune semnul egalităţii între aceste două noţiuni deoarece unul dintre obiectivele principale ale auditului intern este evaluarea eficienţei si eficacităţii sistemului de control intern din cadrul organizaţiei;

- confruntarea auditorilor interni cu unele dificultăţi în realizarea muncii lor;

- perceperea auditorului intern din perspectiva managerului organizaţiei în evoluţia funcţiei de audit intern, în care managementul să înţeleagă necesitatea auditorului intern şi să privească munca ca pe un instrument de mare valoare

- atitudinea celor auditaţi vizavi de recomandările auditorului făcute In urma misiunilor de audit, dacă acestea au fost apreciate ca nişte soluţii favorabile şi dacă au fost luate măsurile necesare pentru ca acestea să fie aplicate