Tabloul Fluxurilor de Trezorerie

INTRODUCERE

Tot mai multe ţări îşi adaptează legislaţia din domeniul economico-financiar la metodologia reglementată de Standardele Internaţionale de Contabilitate. Începând cu situaţiile financiare ale anului 2000, elaborate de către unităţile economice din România, se va face armonizarea cu situaţiile financiare prevăzute de Directiva a IV-a a Comunităţii Economice Europene şi cu cele prevăzute de Standardele Internaţionale de Contabilitate. În aceste condiţii, se creează posibilitatea realizării unei comparaţii între informaţia oferită de tabloul de flux din ţara noastră şi informaţia oferită de tablourile întocmite în alte ţări.

Într-o economie de piaţă, întreprinderea trebuie privită ca un sistem care există şi funcţionează prin relaţiile sale cu terţii (investitori, creditori, buget, furnizori etc.), relaţii ce se concretizează prin fluxuri patrimoniale. De măsura în care aceste fluxuri îmbracă forma lichidităţilor sunt interesaţi atât terţii (pentru recuperarea sumelor investite şi obţinerea unui câştig sau pentru recuperarea unor creanţe), cât şi conducerea unităţii, pentru că numai astfel sistemul poate funcţiona.

Instrumentul cel mai adecvat de informare cu privire la capacitatea întreprinderii de a genera numerar sau echivalente de numerar este tabloul fluxurilor de trezorerie sau situaţia fluxurilor de numerar, cum este numită în IAS 1 , sau situaţia fluxurilor de trezorerie, denumire preluată din Reglementările de armonizare a contabilităţii cu Directiva a IV-a a CEE .

Indicatorul fluxul de trezorerie cuprinde elemente generate de toate tipurile de activitate ale unei firme, avand deci un caracter global în raport cu excedentul brut de exploatare. El asigură legatura dintre analiza rezultatelor economice şi analiza fluxurilor financiare.

Practica acestui tablou îsi are originea în SUA, unde a fost reglementat, în noiembrie 1987, prin norma SFAS 95 (Statement of Financial Accounting Standard) şi prin care se recomandă societăţilor comerciale publicarea unui tablou al fluxurilor de trezorerie (Statement of Cash Flows). Elaborarea modelului de echilibru al fluxurilor de trezorerie poate fi considerată un indicator cheie al gestiunii pe termen scurt sau pe termen lung.

Echilibrul propriu de trezorerie este o problemă vitală pentru orice întreprindere.

Prin trezorerie întreprinderea poate să controleze echilibrul dintre finanţarea internă şi cea externă şi pe această cale să-şi asigure perenitatea, poate să justifice raţional opţiuni de gestiune şi analiză în fundamentarea strategiei de utilizare a resurselor, poate să controleze pe termen scurt măsura solvabilităţii, iar pe termen lung măsura necesarului de finanţare.

Importanţa trezoreriei ca model de echilibru – în valoare absolută şi relativă – constă în accea că evoluţia sa controlată poate să caracterizeze cu certitudine evoluţia întreprinderii (ca entitate de control): stare bună de sănătate, prevenţia şi tratarea adecvată a riscurilor de vulnerabilitate şi faliment.

Ca model de echilibru structural dinamic, spre deosebire de alte modele, trezoreria are un plus de obiectivitate. Comparativ cu concepţia bazată pe fond de rulment, concepţia întemeiată pe fluxuri de trezorerie este sub sancţiunea directă a mecanismelor de piaţă liberă şi concurenţă.

Spre deosebire de fondul de rulment trezoreria este un indicator privilegiat în raport cu normele practicii internaţionale, a cărui măsură nu este afectată nici de alegerile metodelor contabile, nici de estimările înregistrate la închiderea conturilor anuale.

Fluxul de trezorerie are ca dezavantaj faptul că este afectat de impactul politicilor de amortizare şi provizioane, prin intermediul implicaţiilor fiscale ale acestora. Dacă bilanţul contabil prezintă starea financiară a întreprinderii la un moment dat, iar contul de profit şi pierdere reflectă tranzacţiile efectuate pe parcursul unui exerciţiu financiar (cele care dau naştere la venituri şi cheltuieli), tabloul fluxurilor de trezorerie şi-a impus prezenţa prin necesitatea informaţiilor cu privire la modul de obţinere şi de utilizare a lichidităţilor şi echivalentelor acestora.

CAPITOLUL I. PREZENTAREA GENERALĂ A SOCIETĂŢII

1.1. Descrierea societăţii

S.C. ZORBA COMPANY S.R.L. este o societate cu răspundere limitată, cu sediul în Comuna Bradu Jud. Argeş, a fost înfiinţată în anul 1993 şi a funcţionat în Mun. Piteşti până în anul 2005, când a devenit proprietarul spaţiului unde îşi desfaşoară activitatea în prezent şi unde este şi actualul sediu al societăţii.

Societatea este înregistrată la ORC Argeş sub numărul J03/2464 /1993, are codul fiscal 4971197 şi are ca obiect principal de activitate “comerţul cu ridicata” cod CAEN 5139.

Societatea funcţionează din 1993 având de la început obiect de activitate comerţul şi în prima etapă a funcţionat static până în anul 1996, după care a început să treacă la sistemul de distribuţie directă folosind mijloace de transport în cea mai mare parte închiriate, deoarece la acel moment societatea se afla în perioada acumulărilor financiare.

1.2. Structura organizatorică

Societatea funcţionează structurată pe două divizii independente din punct de vedere organizatoric şi logistic, fiecare dintre acestea având structura organizatorică competitivă pentru derularea activităţii în bune condiţii, conform cerinţelor companiilor producătoare (supervisor, agenţi, gestionar depozit, merchandiser, şoferi, livratori, manipulanţi).

Conducerea societăţii este asigurată de un director comercial şi de un director financiar care, alături de personalul auxiliar(contabilitate, resurse umane, transporturi, administrativ), coordonează activitatea întregii firme.

Departamentul de vânzări este împărţit în două divizii de sine stătătoare (Băuturi şi Alimente) care sunt coordonate fiecare de câte un supervisor care coordonează în mod direct activitatea pentru fiecare divizie în parte. Fiecare divizie este constituită din echipa completă de vânzări: agenti, merchandiser, livratori, şoferi, gestionari depozit, stivuitorişti şi manipulanţi.

Fluxul de activitate este asemănător pentru fiecare divizie, activitatea fiind coordonată de către supervisori şi raportată de aceştia la directorul comercial.

Departamentul financiar-contabil se ocupă de activitatea conexă a societăţii privind documentele contabile, de urmărire a termenelor de încasare şi plată pentru fiecare furnizor şi pentru fiecare client.

Departamentul de transporturi se ocupă în mod nemijlocit de activităţile legate strict de parcul auto (autorizaţii, inspecţii, verificări, reparaţii etc.).

Departamentul de resurse umane se ocupă de evaluarea întregului personal al societăţii, de întocmirea fişelor de post, relaţii cu ITM Argeş, evaluarea personalului. Evaluarea personalului se face periodic atât în mod direct (superiorul direct) dar şi periodic (există un contract cu o firmă de consultanţă care face evaluarea şi pregătirea personalului).

1.3. Descrierea afacerii

Tipul afacerii :

Societatea îşi desfaşoară activitatea de comerţ cu ridicata de băuturi şi produse alimentare, şi comercializează mărci cu renume atât pe piaţa romanească cât şi pe cea internaţională. În acest moment societatea are încheiate contracte de distribuţie cu: Ursus Breweries, Alexandrion Grup România, Apemin Tuşnad, Master Food România, La Festa Internaţional, Heidi Suisse Chocolats, Maxim Drinks, Royal Brinkers, Loulis.

Piaţa:

În judeţul Argeş, după studii de piaţă efectuate de companii producătoare şi distribuitoare, ar exista un portofoliu de cca. 1800-2000 de societăţi comerciale şi asociaţii familiale care au ca obiect de activitate comerţul cu amănuntul de bunuri de larg consum. Din acest univers de clienţi ponderea o au locaţiile tip off – aproximativ 60%, cele tip on 40%.