Taxa pe Valoarea Adăugată

CAPITOLUL I

NOTIUNI GENERALE CU PRIVIRE LA TAXA PE VALOAREA ADAUGATA

1.1 DEFINIŢIA ŞI CARACTERISTICILE TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ

Taxa pe valoarea adăugată se aplică în România începând cu data de 1 iulie 1993, fiind reglementată prin O.G.nr.3/1992. Aceasta a înlocuit vechiul impozit pe circulaţia mărfurilor cu impozit ce se aplică asupra tranzacţiilor fiecărui stadiu al circuitului economic.

Din punct de vedere al bugetului de stat taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect care se stabileşte asupra operaţiilor privind transferul proprietăţii bunurilor şi asupra prestărilor de servicii.

Taxa pe valoarea adăugată se datorează bugetului de stat şi acţionează pe principiul deductibilitaţii.

Din punct de vedere contabil, valoarea adăugată este un indicator care permite evaluarea valorii nou create de întreprindere prin activitatea sa şi, implicit, a puterii economice a întreprinderii. Astfel, valoarea adăugată poate fi definită ca diferenţa între valoarea bunurilor şi serviciilor realizate de întreprindere şi a bunurilor şi serviciilor utilizate pentru obţinerea lor.

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit general2, întrucât se aplică pentru toate bunurile consumate într-o ţară, precum şi pentru toate prestările de servicii efectuate în folosul consumatorului final dintr-o ţară.Impozitarea bunurilor se face în ţara în care se consumă, de aceea bunurile importate se impozitează la fel ca şi bunurile produse în ţară, iar bunurile exportate se detaxează prin aplicarea scutirii de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere.

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit neutru pentru că afectează preţul final al unui bun sau al unui serviciu în momentul în care acesta ajunge la consumatorul final, indiferent de numărul operaţiunilor care preced livrarea sau prestarea la consumatorul final.Neutralitatea impozitului este asigurată de aplicarea acestuia asupra valorii adăugate în fiecare stadiu al circuitului economic al unui bun sau serviciu, care este echivalentă cu diferenţa dintre vânzările şi cumpărările în cadrul aceluiaşi stadiu al circuitului economic.

1.2 CLASIFICAREA OPERATIUNILOR IMPOZABILE

Din punct de vedere al substanţei economice, operaţiunile impozabile se clasifică în două categorii:

- livrări de bunuri;

- prestări de servicii.

Livrările de bunuri reprezintă orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar către o altă persoană, direct sau prin persoane care acţionează în numele acestora.

Fac obiectul livrării: bunurile mobile corporale, bunurile imobile, bunurile de natură mobilă care nu pot fi detaşate fără a fi deteriorate, energia electrică şi termică, gazele, agentul frigorific, vânzarea cu plata în rate, transferul dreptului de proprietate în urma executării silite, preluarea de către persoane impozabile a bunurilor achiziţionate sau fabricate de acestea pentru a fi utilizate în scopuri personale sau la dispoziţia altor persoane în mod gratuit. Schimbul de bunuri are ca efect două livrări separate.