Taxa pe valoarea adăugată

CAPITOLUL I. NOTIUNI GENERALE PRIVIND POLITICA SI REFORMA FISCALA

1.1. Continutul, obiectivele si principiile politicii fiscale

1.1.1. Continutul si obiectivele politicii fiscale

Politica fiscala defineste ansamblul deciziilor adoptate de autoritatea publica pentru:

a) reglementarea legala a obligatiilor fiscale ale entitatilor economico – sociale in vederea constituirii resurselor financiare ale statului necesare realizarii functiilor si sarcinilor acestuia;

b) stabilirea volumului si provenientei resurselor bugetare;

c) reglementarea procedurilor de stabilire, urmarire, colectare si control a resurselor bugetare;

d) asistarea contribuabilului in vederea intelegerii si aplicarii corecte a legislatiei fiscale.

Politica fiscala se concretizeaza in activitatea autoritatii fiscale prin luarea masurilor pentru asigurarea resurselor financiare necesare satisfacerii consumului public si furnizarii de bunuri si servicii publice.

Obiectivele generale ale politicii fiscale sunt:

1. alimentarea bugetului cu resurse financiare necesare realizarii functiilor statului;

2. stabilizarea economica, prin care se urmareste: realizarea unei rate inalte de crestere economica; atingerea unui nivel ridicat de ocupare a fortei de munca; asigurarea stabilizarii preturilor si mentinerea sub control a inflatiei; realizarea echilibrului balantei comerciale si a balantei de plati externe;

3. reglarea economiei si redresarea cresterii economice. Astfel, reglarea economiei si relansarea cresterii economice asigura sporirea randamentului impozitului, creand premisele materiale pentru diminuarea presiunii fiscale, iar la randul sau, diminuarea ratei fiscalitatii asigura resursele financiare necesare reglarii si relansarii cresterii economice;

4. restructurarea si readaptarea economiei la cerintele modernitatii si performantei

economice.

Politica fiscala are si obiective sociale orientate in directii care vizeaza:

- reduceri de impozite pentru unele categorii sociale, cum ar fi:someri, persoane handicapate, etc;

- asigurarea stabilitatii teritoriale a unor categorii socio-profesionale, cum ar fi profesorii si medicii din mediul rural;

- diminuarea consumului unor produse cu grad ridicat de risc pentru sanatatea publica, cum ar fi tutunul si bauturile alcoolice;

- stimularea sau diminuarea ratei natalitatii prin diminuarea sau cresterea impozitelor asupra veniturilor familiei;

- stimularea desfasurarii unor activitati caritabile si de ajutorare a unor categorii sociale defavorizate, prin practicarea de reduceri din profitul impozabil a cheltuielilor efectuate cu aceste destinatii.

1.1.2. Principiile generale ale politicii fiscale

Potrivit prevederilor art. 3 din Codul Fiscal al Romaniei, impozitele si taxele reglementate prin acesta se bazeaza pe urmatoarele principii ale fiscalitatii (schema din fig. 1):

a) neutralitatea masurilor fiscale in raport cu diferitele categorii de investitori si capitaluri, cu forma de proprietate, asigurand conditii egale investitorilor, capitalului roman si strain;

b) certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care sa nu conduca la interpretari arbitrare, iar termenele, modalitatea si sumele de plata sa fie precis stabilite pentru fiecare platitor, respectiv acestia sa poata urmari si intelege sarcina fiscala ce le revine, precum si sa poata determina influenta deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;

c) echitatea fiscala la nivelul persoanelor fizice, prin impunerea diferita a veniturilor, in functie de marimea acestora;

d) eficienta impunerii prin asigurarea stabilitatii pe termen lung a prevederilor Codului fiscal, astfel incat aceste prevederi sa nu conduca la efecte retroactive defavorabile pentru persoane fizice si juridice, in raport cu impozitarea in vigoare la data adoptarii de catre acestea a unor decizii investitionale majore.