Tehnici de contabilitate creativă în scopul maximizări profitului

In profida cresterii importantei potentiale a documentelor de sinteza si a complexificarii activitatii dezvoltate de organismele de normalizare, informatia contabila nu reuseste sa-si indeplineasca functiile ce-iI revin decat partial. Proba cea mai evidenta a acestei constatari o constituie numeroasele scandaluri financiare.

Acestea au la baza fie descoperirea unor falsuri, fie a unor tehnici de disimulare a situatiei reale, fenomene cunoscute sub denumirea de contabilitate creative.

Ingineria contabilă sau contabilitatea creativă, se referă la practicile de contabilitate care derivă din practicile de contabilitate standard. Ele se caracterizează prin complicaţii excesive şi o creativitate similară scrierii unui roman, având ca scop prezentarea favorabilă a poziţiei financiare şi performanţelor companiei. Situaţiile financiare obţinute din această “tehnologie”, nu sunt deloc plictisitoare, ci dimpotrivă, au toata complexitatea unui roman, de unde şi denumirea de “creativ” sau “inovator”.

Numeroşi autori au abordat problematica ingineriei contabile în maniere diferite, pe care le prezentăm în continuare:

- este “o tehnică de prezentare a conturilor anuale care permite prezentarea celei mai favorabile imagini a rezultatelor şi a bilanţului. Este de asemenea, o tehnică de comunicare care vizează să valorizeze prin situaţiile financiare imaginea potrivită a unei societăţi pentru investitori” (Trotman, 1993) ;

- împodobirea conturilor este rezultatul alegerii de către manager a anumitor principii sau metode de prezentare în scopul înşelării utilizatorului. Conturile astfel manipulate se conformează literei legilor şi normelor, dar nu neapărat şi spiritului lor (Breton şi Taffler, 1995);

- regrupează practicile de informare contabilă, aflate adesea la limita legalităţii, puse în aplicare de anumite întreprinderi, care, nesocotind reglemetarea şi normalizarea, caută să înfrumuseţeze imaginea pe care contabilitatea o dă poziţiei şi performanţelor economice şi financiare (Colasse B., 1995);

- este un instrument de ameliorare a conturilor, un suport şi o consecinţă a ingineriei financiare şi fiscale (Rayband-Turillo şi Teller, 1997);

- nu vine în întâmpinarea legii. Ea acţionează deseori în spiritul legilor şi normelor contabile, însă este clar că ea contravine spiritului lor… Este vorba în primul rănd, de maniera utilizării regulilor, de descoperirea flexibilităţii acestor reguli, dar şi de neputinţa acestora de a arăta care ar fi fost situaţiile financiare în cazul respectării lor de o manieră strictă (Jameson, 1998);

- este un ansamblu de procedee care vizează fie modificarea nivelului rezultatului în scopul maximizării sau minimizării sale, fie prezentarea situaţiilor financiare fară ca acestea două să se excludă reciproc (Stolowy, 1999) .

Cea mai substantial definitie data contabilitatii creative ii apartine lui Naser, in opinia caruia contabilitatea creativa este :

- procesul prin care, data fiind existent unor brese in reguli, se manipuleaza cifrele contabile si profitand de flexibilitate, se aleg acele practivi de masurare si divulgare ce permit transformarea documentelor de sinteza din ceea ce el ar trebui sa fie in ceea ce managerii doresc;

- procesul prin care tranzactiile sunt structurate de asemenea maniera incat sa permita

,, producerea” rezultatului contabil dorit.

In aceasta lucrare, voi prezenta influenta unor tehnici de contabilitate creativa asupra rezultatului, in sensul cresteri marimi acestuia in functie de interesele managerilor .