Tehnici de Verificare în Auditul Intern

INTRODUCERE

Pregătirea şi formularea deciziilor manageriale privind îmbunătăţirea continuă a rezultatelor impun nevoia cunoaşterii stadiului de implementare a deciziilor anterioare, dar şi a celui de funcţionalitate şi/sau regularitate a proceselor afectate. Atingerea acestor deziderate este facilitată de acţiuni de verificare-evaluare specifice, care oferă imaginea fidelă a stării resurselor şi surselor, a structurilor şi activităţilor propriei entităţi. Concluziile obţinute vor servi ca bază de formulare a noilor măsuri reparatorii sau de conformare, în cazul identificării de disfuncţii şi/sau ecarturi, sau de îmbunătăţire a inductorilor de gestiune pentru perfecţionarea cursivităţii sistemului examinat.

Pertinenţa şi aplicabilitatea deciziilor în timp real, monitorizarea implementării lor, în condiţiile unui mediu concurenţial, adesea ostil, determină necesitatea existenţei unui set de cunoştinţe, competenţe, metode şi tehnici ce relaţionează în mod raţional şi furnizează managementului posibilitatea unei informări adecvate asupra stării de sănătate economico-financiară a organizaţiei. În acest context, auditul intern se individualizează ca o funcţie de asistenţă managerială care permite obţinerea unei percepţii corecte asupra realităţii activităţii entităţii în ansamblu ori pe structuri şi/sau procese predefinite.

Funcţia de audit este cea care îşi dă concursul la respectarea standardelor de eficienţă şi etică la toate nivelurile ierarhice ale companiei, precum şi la asigurarea comportamentului social responsabil al firmei în relaţiile sale cu mediul.

Auditul intern a devenit o componentă esenţială în structura unei organizaţii moderne. El asigură o mai mare eficienţă printr-o utilizare corespunzătoare a resurselor umane şi materiale, dar şi a diverselor sale surse, precum şi o mai bună coordonare între diferitele departamente ale unei unităţi. Acţionând pentru respectarea standardelor de guvernanţă corporativă, auditorul contribuie la construirea unei reputaţii de integritate, interne şi externe, care la rândul său va ajuta la dezvoltarea relaţiilor în afaceri pe bază de încredere.

Un departament de audit intern este util nu numai datorită capacităţii sale de a avea o imagine de ansamblu asupra operaţiunilor firmei, la toate nivelurile, dar şi pentru că, în calitatea sa de "observator", este mai puţin implicat în rutina de zi cu zi a diverselor structuri şi este capabil să vină cu sugestii de optimizare.

În consecinţă, nu ne rămâne decât să subliniem că firmele care doresc să beneficieze de astfel de avantaje şi să concureze cu succes pe Piaţa Europeană şi Internaţională vor fi nevoite să-şi dezvolte activitatea sau funcţia de audit intern.

CAP.I AUDITUL INTERN – NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Auditul intern este o funcţie a structurii de control a entităţii prin care se examinează permanent activităţile entităţii, activităţile angajaţilor subordonaţi direct managementului, directorului general.

Auditul intern nu este egal cu controlul intern şi nici nu sunt în relaţie de subordonare. Auditul intern face evaluarea controlului intern, face recomandări managerilor pentru îmbunătăţirea activităţii. Auditul intern nu ia măsuri, el doar verifică şi dă recomandări.

Auditul intern se efectuează de către personalul propriu al entităţii auditate, care este specializat în această activitate. El are următoarele obiective:

- analiza şi evaluarea sistemelor contabile şi a controlului intern din punct de vedere al legalităţii şi eficienţei acestora;

- evaluarea activităţii de verificare şi a procedurilor contabile utilizate;

- stabilirea capacităţii sistemului contabil de a furniza informaţii exacte şi operative, de a asigura gestiunea eficientă a resurselor şi controlul asupra totalităţii operaţiunilor economico-financiare.

În cadrul unităţii patrimoniale auditorul intern trebuie să aibă autoritate, responsabilitate şi independenţă.

Autoritatea auditorului intern constă în controlul lucrărilor efectuate de alte persoane, în calitate de colaborator.

Responsabilitatea auditorului intern se referă la libertatea de a aprecia procedurile, înregistrările, planurile, ceea ce nu scutesc de responsabilitate pe persoanele din cadrul unităţii pentru activităţile din sectorul lor de activitate.

Independenţa auditorului intern este dată de rolul şi statutul juridic al acestuia în cadrul unităţii patrimoniale. Astfel, auditorul intern nu este angajat în nici o altă activitate decât cea de analiză, apreciere, evaluare şi recomandare. Această poziţie independentă a auditorului intern îi asigură acestuia şi obiectivitate în apreciere şi evaluare.

Clasificarea auditului intern

Din literatura de specialitate, cât şi din legislaţia româneasca auditul intern poate fi clasificat în:

- Audit de regularitate sau de conformitate;

- Audit de eficacitate sau audit al performanţei;

- Audit de sistem.

Auditul de regularitate - sau de conformitate, constă în examinarea acţiunilor asupra efectelor financiare pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public,sub aspectul respectării ansamblului de principii şi reguli procedurale şi metodologice,conform normelor legale Acest tip de audit compară regula şi realitatea,ceea ce ar trebui să fie cu ceea ce este,pe baza unui sistem de referinţă,care este reprezentat de reglementările în vigoare aferente domeniului.