Tratamente contabile privind imobilizările corporale

Introducere

Această lucrare reprezintă un studiu comparativ realizat asupra Standardului Internaţional de Contabilitate IAS 16 „Imobilizări corporale” şi are drept obiectiv determinarea asemănărilor şi a deosebirilor dintre reglementările internaţionale şi cele româneşti cu privire la tratamentul contabil al imobilizărilor corporale precum şi analiza acestor asemănări şi deosebiri.

Standardul de contabilitate IAS 16 a fost aprobat de IASC în 1982 şi revizuit pentru ultima oară în 2004 şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005. Se recomandă utilizarea acestui standard chiar mai devreme de data intrării lui în vigoare, însă firmele ce fac acest lucru trebuie să menţioneze în situaţiile financiare conformitatea cu prezentul standard.

Obiectiv

Obiectivul Standardului Internaţional de contabilitate IAS 16 Imobilizări corporale este acela de a descrie tratamentul contabil al imobilizărilor corporale în special în ceea ce priveşte recunoaşterea acestora, evaluarea lor, amortizarea şi prezentarea acestor elemente în situaţiile finale.

Aria de aplicabilitate

Standardul Internaţional de Contabilitate 16 denumit Imobilizări corporale tratează aceste elemente pe larg în timp ce reglementările româneşti, respectiv OMFP 30551 prezintă doar elemente de recunoaştere, evaluare, amortizare, derecunoaştere, cedare, casare şi de asemenea funcţiunea conturilor de imobilizări corporale.

Standardul IAS 16 are o arie de aplicabilitate incomparabilă cu cea a OMFP 3055 întrucât OMFP 3055 reprezintă reglementările româneşti de contabilitate si cuprind o sferă mult mai largă făcând referire la toate elementele contabile.

Aria de aplicabilitate a standardului IAS 16 include toate imobilizările corporale, inclusiv cele ce fac obiectul contractelor de leasing financiar precum şi cele construite sau dezvoltate în vederea utilizării viitoare ca investiţii imobiliare. Există şi câteva excepţii respectiv elemente de imobilizări corporale cărora nu se aplică acest standard precum :

- Imobilizări corporale deţinute în vederea vânzării;

- Active biologice asociate activităţii agricole;

- Drepturi de concesiune minieră şi rezerve de minereuri;

- Resurse similare neregenerabile;

1 Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 3055 din 29.10.2009 privind reglementările contabile conforme cu Directivele europene, M. Of. Partea I, nr. 766 bis, din 10.11.2009.

~ 2 ~

Dacă Standardul Internaţional de Contabilitate consideră că valoarea iniţială a unui activ trebuie recunoscută la cost, dar după aceea trebuie făcută o alegere între modelul bazat pe cost sau modelul bazat pe reevaluare, OMFP 3055 prevede că o imobilizare corporală recunoscută ca activ trebuie evaluată iniţial la costul său determinat portivit regulilor de evaluare din ordin, în funcţie de modalitatea de intrare în entitate.

Concepte cheie

Imobilizările corporale reprezintă: „Elemente corporale care sunt deţinute pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate altora sau pentru alte scopuri şi se aşteaptă să se utilizeze pe parcursul mai multor perioade2.‟

Potrivit reglementărilor româneşti3 imobilizările corporale reprezintă active care: „sunt deţinute de o entitate pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative şi sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de 1 an.‟

Nu există diferenţe majore între cele 2 definiţii însă se poate remarca faptul că IAS 16 oferă o definiţie mai puţin restrictivă în ceea ce priveşte scopurile de utilizare a imobilizarilor corporale şi totodată standardul prevede utilizarea acestora pe parcursul mai multor perioade, durata exactă de timp nefiind specificată precum în OMFP 3055. Aşadar imobilizările corporale reprezintă bunuri tangibile, utilizate în activitatea întreprinderii care aduc acesteia beneficii pe o perioadă îndelungată. Este important de precizat faptul că acele active de natura imobilizărilor corporale care sunt achiziţionate spre a fi vândute mai apoi clienţilor ca activitate obişnuită nu vor fi clasificate ca imobilizări corporale.

IAS 16 prezintă costul ca fiind : „suma plătită în numerar sau în echivalente de numerar şi valoarea justă a oricărei contraprestaţii efectuate pentru achiziţionarea unui activ, în momentul achiziţiei sau construiri acestuia.‟

Reglementările româneşti în domeniu nu prevăd o definiţie a costului în relaţie cu imobilizările corporale însă înşiră o multitudine de costuri şi cheltuieli componente costului iniţial al activului sau componente ale cheltuielilor ulterioare. Costul prezentat în standardele internaţionale reprezintă însă echivalentul valorii de intrare menţionată în reglementările româneşti.

Din nou se poate remarca o mai mare libertate de exprimare în cadrul standardelor internaţionale spre deosebire de reglementările româneşti, extrem de normate.

2 IAS 16

3 OMFP 3055

~ 3 ~

Valoarea justă, reprezintă : „Suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunăvoie, între părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii desfaşurate în condiţii obiective.‟4

Reglementările româneşti preiau acestă definiţie modificând finalul considerând mai adecvată exprimarea „tranzacţii cu preţul determinat obiectiv.‟