Tratamente contabile privind imobilizările corporale, conform IAS 16

Introducere

IAS 16 “Contabilitatea imobilizărilor corporale” a fos publicat în martie 1982. A fost înlocuit de IAS 16 “ Imobilizări corporale” , publicat de Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate în decembrie 1993. A fost revizuit în 1998 şi amendat încă o dată în 2000. Acesta a mai suferit modificări ulterioare: în aprilie 2001, în decembrie 2003, ultima reizuire având loc in decembrie 2004 intrând în vigoare în ianuarie 2005.

Obiective

Standardul Internaţional de contabilitate nr. 16 are ca obiectiv descrierea tratamentelor contabile cu privire la imobilizările corporale, penrtu o informare cât mai propice a utilizatorilor informaţiei contabile cu privire la investiţia unei entităţi în imobilizări corporale şi a modificărilor unei astfel de investiţii. “Problema principală în contabilizarea imobilizărilor corporale este identificarea momentului de recunoaştere a acestor active, a valorii contabile şi a cheltuielilor cu amortizarea şi cu pierderile din depreciere aferente.”

Aria de aplicabilitate

IAS 16 trebuie aplicat în contabilitatea terenurilor şi a mijloacelor fixe ( imobilizări corporale) exceptând cazul în care un Standard prevede sau permite o abordare contabilă diferită.

Situaţii de inaplicabilitate a IAS 16:

- imobilizări corporale clasificate ca deţinute pentru vânzare în conformitate cu IFRS 5 “Active imobilizate obţinute pentru vânzare şi activităţi întrerupte”;

- activele biologice aferente activităţilor agricole (IAS 41 ”Agricultură”);

- recunoaşterea şi evaluarea activelor de exploatare si evaluare (IFRS 6 ”Explorarea şi evaluarea resurselor minerale”);

- concesiunile miniere si rezervele minerale (petrolul, gaz natural şi resurse naturale neregenerante).

Acest standard se aplică imobilizărilor corporale destinate dezvoltării sau întreţinerii activelor descrise anterior, excluzând imobilizările corporale deţinute pentru vânzare.

Terminologia utilizată in IAS 16

Potrivit Standardului, imobilizările corporale sunt acele elemente tangibile care îndeplinesc cumulativ două condiţii: sunt deţinute pentru a fi utilizate în producţia de bunuri şi prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative şi se utilizează pe parcursul mai multor perioade.

În Standard mai sunt folosiţi şi următorii termeni:

- valoare contabilă – este valoarea la care un activ este recunoscut în bilanţ după scăderea amortizării acumulate până la acea dată, precum şi a pierderilor cumulate prin depreciere;

- valoare justă – reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bună voie între două părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii cu preţul bunului determinat obiectiv;

- amortizarea – este alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga sa durată de viaţă utilă;

- valoarea amortizabilă – reprezintă costul activului sau o altă valoare substituită costului în situaţiile financiare, din care s-a scăzut valoarea reziduală;

- costul – reprezintă suma plătită în numerar sau echivalente de numerar, ori valoarea justă a altor contraprestaţii efectuate pentru achiziţionarea unui activ, la data achiziţiei sau la data construcţiei acesteia;

- durata de viaţă utilă – este perioada în care un activ este prevăzut a fi disponibil pentru utilizare de către o entitate, sau numărul de unităţi de producţie similare preconizate să se obţină din active de către o entitate;

- valoarea reziduală – reprezintă valoarea netă pe care o întreprindere estimează că o va obţine pentru un activ la sfârşitul duratei de viaţă utilă a acestuia, după deducerea prealabilă a costurilor de cesiune previzionate;