Tratamente contabile privind imobilizările corporale și necorporale

1. EVALUAREA SI CONTABILIZAREA IMOBILIZARILOR CORPORALE IN REFERENTIALUL INTERNATIONAL (o sinteza la ias 16 si exemple)

În martie 1982 Consiliul IASC a aprobat norma IAS 16 ,,Contabilitatea imobilizarilor corporale“. Ultima revizuire a Standardului a avut loc în anul 2004, acesta intrand în vigoare de la 1 ianuarie 2005.

Ca si celelalte Standarde Internationale de Raportare Financiara, Standardul nr. 16 se refera, în traducere stricta, la ,,Terenuri, cladiri, constructii si echipamente“, preluat în versiune romaneasca prin ,,Imobilizari corporale“.

Standardul International de Contabilitate nr. 16 ,,Imobilizari corporale“ are ca obiectiv ,,descrierea tratamentului contabil pentru imobilizari corporale astfel încat utilizatorii situatiilor financiare sa poata discerne cu privire la informatiile despre investitia unei entitati în imobilizarile sale corporale si la modificarile dintr-o astfel de investitie. Problema principala în contabilizarea imobilizarilor corporale este identificarea momentului de recunoastere a acestor active, a valorii contabile si a cheltuielilor cu amortizarea si cu pierderile din depreciere aferente“.

IAS 16 trebuie aplicat în contabilitatea terenurilor si a mijloacelor fixe, exceptand cazul cand un standard prevede sau permite o abordare contabila diferita.

Acest standard nu se aplica pentru :

- imobilizari corporale clasificate ca detinute pentru vanzare în conformitate cu IFRS 5 ,,Active imobilizate obtinute pentru vanzare si activitati întrerupte“;

- activele biologice aferente activitatilor agricole;

- recunoasterea si evaluarea activelor de exploatare si evaluare;

- concesiunile miniere si rezervele minerale.

O imobilizare corporala este un activ tangibil detinut:

- pentru a fi utilizat in productia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi inchiriat tertilor sau pentru scopuri administrative;

- de la care se asteapta sa fie utilizat pe o perioada mai mare de un an.

Un element de imobilizari corporale este recunoscut in activ atunci cand:

1. este probabil ca intreprinderea sa beneficieze de avantajele economice viitoare asociate acestuia;

2. costul lui, sau valoarea sa justa, poate sa fie evaluata in mod fiabil.

În Standard mai sunt folositi si urmatorii termeni:

- valoare contabila – este valoarea la care un activ este recunoscut în bilant dupa scaderea amortizarii acumulate pana la acea data, precum si a pierderilor cumulate prin depreciere;

- valoare justa – reprezinta suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de buna voie între doua parti aflate în cunostinta de cauza, în cadrul unei tranzactii cu pretul bunului determinat obiectiv;

- amortizarea – este alocarea sistematica a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga sa durata de viata utila;

- valoarea amortizabila – reprezinta costul activului sau o alta valoare substituita costului în situatiile financiare, din care s-a scazut valoarea reziduala;

- costul – reprezinta suma platita în numerar sau echivalente de numerar, ori valoarea justa a altor contraprestatii efectuate pentru achizitionarea unui activ, la data achizitiei sau la data constructiei acesteia;

- durata de viata utila – este perioada în care un activ este prevazut a fi disponibil pentru utilizare de catre o entitate, sau numarul de unitati de productie similare preconizate sa se obtina din active de catre o entitate;

- valoarea reziduala – reprezinta valoarea neta pe care o întreprindere estimeaza ca o va obtine pentru un activ la sfarsitul duratei de viata utila a acestuia, dupa deducerea prealabila a costurilor de cesiune previzionate;

- valoarea recuperabila – este cel mai ridicat pret net de vanzare al unui activ si valoarea sa în utilizare;

- pierderea din depreciere – reprezinta diferenta dintre valoarea contabila si valoarea recuperabila.

Recunoasterea imobilizarilor corporale

Terenurile si mijloacele fixe sunt recunoscute ca active atunci cand îndeplinesc, cumulativ, conditiile urmatoare:

- este posibila generarea de beneficii economice viitoare catre întreprindere, aferente activului respectiv si

- costul activului poate fi evaluat în mod credibil.

Un element satisface prima conditie de recunoastere ca activ, stabilind gradul de certitudine a fluxului beneficiilor economice viitoare pe baza evidentei disponibile în momentul recunoasterii initiale. Ca urmare a acestei certitudini, întreprinderea trebuie sa preia atat beneficiile, cat si riscurile aferente activului.

Al doilea criteriu de recunoastere, evaluarea credibila a costului activului, este de obicei satisfacut deoarece la cumpararea activului costul de achizitie sau cheltuielile ocazionate de achizitie sunt identificabile în mod cert. În cazul obtinerii unui mijloc fix în regie proprie, masurarea obiectiva a costului poate fi obtinuta luand în considerare tranzactiile efectuate cu tertii pentru achizitionarea de materiale, forta de munca si alte intrari efectuate în procesul de productie.

Majoritatea pieselor de schimb si a echipamentului de service sunt înregistrate, de regula, ca stocuri si sunt recunoscute în profit sau pierdere atunci cand sunt consumate. Atunci cand o entitate se asteapta sa foloseasca piesele de schimb si echipamentele pe mai multe perioade, acestea se pot încadra în categoria terenurilor si a mijloacelor fixe. Sunt considerate mijloace fixe si acele piese de schimb sau echipamente de service care se folosesc numai în legatura cu un element de imobilizari corporale.

Daca partile componente ale unei imobilizari corporale au durate de viata utila diferite sau aduc beneficii întreprinderii într-un mod diferit, utilizandu-se rate si metode de amortizare diferite, standardul recomanda recunoasterea lor separata.