Tratamente Contabile privind Veniturile Conform IAS 18

INTRODUCERE

IAS 18, Venituri din activităţi curente, este unul dintre cele mai importante standarde nu atât prin locul pe care îl ocupă veniturile într-un sistem contabil, cât mai ales prin abordarea nouă a acestora în ceea ce priveşte valoarea justă şi valoarea actualizată ataşabilă veniturilor sau conectarea cheltuielilor la venituri.

Norma IAS 18 tratează problema contabilizării veniturilor, adică a veniturilor degajate de activităţile ordinare ale întreprinderii. În conformitate cu definiţiile financiare, veniturile reprezintă creşteri de avantaje economice, intervenite în cursul exerciţiului, care au provocat o majorare a capitalurilor proprii sub alte forme decât cele ce exprimă aporturi noi ale proprietarilor întreprinderii. În categoria amplă de venituri sunt incluse atât acele venituri care provin din activităţi curente cât şi câştigurile.

Termenul de venituri din activitatea curentă se referă la acele venituri care apar în cursul desfăşurării de către o întreprindere a activităţii sale curente, termenul fiind regăsit şi sub alte denumiri ce includ vânzări, onorarii, dobânzi, dividende, redevenţe.

IAS 18 descrie tratamentul contabil al veniturilor apărute în cursul normal al activităţii desfăşurate de o întreprindere. Mai concret, standardul abordează probleme legate de: momentul recunoaşterii veniturilor în contul de rezultate, valoarea ce trebuie recunoscută, precum şi de cerinţele de prezentare în situaţiile financiare.

Obiectiv

Standardul internaţional de contabilitate 18, Venituri are ca obiectiv prescrierea tratamentului contabil al veniturilor generate de anumite tipuri de tranzacţii şi evenimente.

Veniturile sunt definite în Cadrul General pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare drept majorări ale beneficiile economice în timpul perioadei contabile, în urma intrărilor sau măririi valorii activelor sau diminuări ale datoriilor care duc la creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele obţinute prin contribuţii de la participanţii la capitalurile proprii. În cadrul acestor venituri sunt incluse atât venituri din activitatea curentă, cât şi câştiguri. Veniturile din activitatea curentă se referă la acele venituri care apar în cursul desfăşurării de către o entitate a activităţii sale curente, de asemeni mai poate fi regăsit şi sub alte denumiri ce includ vânzări, onorarii, dobânzi, dividende, redevenţe.

Un element de primă importanţă în contabilizarea veniturilor din activităţi curente este determinarea momentului la care trebuie recunoscut atunci când există probabilitatea că întreprinderii îi vor reveni în viitor anumite beneficii economice şi când aceste beneficii pot fi evaluate cu fidelitate.

Prin intermediul acestui standard sunt identificate situaţiile în care aceste criterii vor fi îndeplinite şi, prin urmare veniturile din activităţi curente vor fi recunoscute. În demersul aplicării acestor criterii standardul mai furnizează şi un set de instrucţiuni practice.

Standardul IAS 18 nu are echivalent în cadrul US GAAP şi în directivele europeene. În SUA abia în urma constatării unor diferenţe de tratament în contabilizarea veniturilor şi uneori a unor abuzuri, SEC (Securities and Exchange Comission) a publicat un document (SAB 101), aplicabil din 2001 care precizează condiţiile de contabilizare a veniturilor şi de luare în calcul a rezultatului tranzacţiilor.

Aşa cum a fost prezentat anterior în categoria veniturilor sunt incluse şi câştigurile, doar că reprezintă o raportare pe baze nete a rezultatului generat de anumite tranzacţii, dacă această manieră de lucru nu alterează substanţa economică a respectivelor tranzacţii. Câştigurile apar în urma unor tranzacţii colaterale activităţii de exploatare şi pot fi semnificative ca valoare. Pot fi câştiguri cele provenite din vânzarea activelor, respectiv din ajustarea valorii activelor.