Tratamentul contabil al provizioanelor, datoriilor contingente și activelor contingente potrivit IPSAS 19

INTRODUCERE

Contabilitatea s-a perfectionat de-a lungul vremii astfel incat sa corespunda cerintelor informationale ale momentului. Acest domeniu se caracterizeaza ca fiind unul deschis si receptiv la schimbarile din mediile politic, economic, social si cultural. In contextul procesului de globalizare, adoptarea unui limbaj comun de raportare financiara a prins contur. In acest sens, rolul central revine standardelor internaionale de raportare financiara.

In procesul de globalizare a economiilor a aparut necesitatea adoptarii de standarde internaionale de contabilitate si pentru sectorul public. IFAC a constituit in acest sens in anul 1995 IPSASB, organism ce are ca prim scop elaborarea de standarde contabile de inalta calitate, aplicabile pentru sectorul public la nivel mondial.

Standardele Internationale de Contabilitate pentru Sectorul Public emise de IFAC

- Asigura nevoia unui limbaj comun pe care intreaga comunitate financiara internationala o doreste

- Usureaza activitatea celor ce pregatesc, auditeaza sau utilizeaza situatii financiare;

- Este puntea de legatura intre entitatile publice si cele private;

- Contribuie la asigurarea unei baze comune pentru contabilitate si raportare in toate tarile, rezultand o mai buna si mai eficienta analiza financiara;

- Contribuie la reducerea costurilor deoarece contabilii, auditorii, analistii financiari, investitorii, si organismele de reglementare nu vor ma fi obligati sa converteasca sau sa reconcilieze situatiile fiannciare dintr-un set de standarde in alt set de standarde.

Principalele modificari impuse de standardele IPSAS

- aplicarea principiului patrimoniului ce presupune înregistrarea imobilizarilor la activ si amortizarea lor în fiecare an;

- aplicarea principiului prudentei: recunoasterea de provizioane chiar si cele de pensii;

- prezentarea a 5 situatii financiare: bilantul, contul de profit si pierdere, situatia fluxurilor de trezorerie, a modificarilor active nete, anexe la situatiile financiare;

- trecerea de la contabilitatea de casa la contabilitatea de angajamente

CAPITOLUL I. ASPECTE GENERALE PRIVIND PROVIZIOANELE - IPSAS 19

I.1. Domeniul de aplicare al IPSAS 19

O entitate care întocmește și prezintă situațiile financiare în baza contabilității de angajamente ar trebui să aplice acest Standard în contabilizarea provizioanelor, datoriilor contingente și activelor contingente, cu excepția:

a) Acelor provizioane și datorii contingente apărute de pe urma beneficiilor sociale oferite de o entitate pentru care aceasta nu primește, direct de la beneficiari, contravaloarea aproximativ egală cu valoarea acelor bunuri și servicii oferite;

b) Celor generate de instrumente financiare care sunt reflectate la valoarea justă;

c) Celor rezultate din contracte executorii, cu excepția contractelor oneroase;

d) Celor rezultate din activitatea întreprinderilor de asigurări în relația cu clienții asigurați;

e) Celor care constituie obiectul altui IPSAS;

f) Celor apărute în relație cu impozitul pe profit sau cu echivalente ale acestuia;

g) Celor apărute de pe urma beneficiilor angajaților, cu excepția beneficiilor de la terminarea contractului de angajare care apar ca rezultat al unei restructurări.

I.2. Obiectivul standardului

Obiectivul acestui standard este de a defini provizioanele, datoriile contingente si activele contingente, de a identifica circumstantele in care provizioanele ar trebui recunoscute, modul in care ar trebui evaluate si prezentarile care ar trebui sa fie facute in legatura cu acestea.

I.3 Contabilitatea provizioanelor, datoriilor contingente si a activelor contingente

Provizionul este o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă .

Provizioanele se pot distinge de alte datorii, cum ar fi datoriile din credite comerciale sau angajamente contabile, datorită factorului de incertitudine legat de exigibilitatea sau valoarea viitoarelor cheltuieli necesare stingerii datoriei.

Spre deosebire de acestea:

a) Datoriile din credite comerciale constituie obligații de plată a bunurilor sau serviciilor ce au fost primite de la sau expediate de furnizori și care au fost facturate, sau a căror plată a fost convenită în mod oficial cu furnizorii;

b) Angajamentele contabile sunt obligații de plată pentru bunuri și servicii care au fost primite de la sau expediate de furnizori, dar care nu au fost încă plătite, facturate sau nu s-a convenit oficial asupra plății lor cu furnizorul, inclusiv salariile datorate angajaților.

Provizioanele se constituie pentru elemente cum sunt:

- litigiile, amenzile și penalitățile, despăgubirile, daunele și alte datorii incerte;

- cheltuieli legate de activitatea de service în perioada de garanție și de alte cheltuieli privind garanția acordată clienților;

- alte provizioane.