Utilizare bugetelor în gestiunea eficientă a întreprinderii

MOTTO

„Materia vieţii de stat e munca, scopul muncii bunul trai, averea, - deci acestea sunt esenţiale. De aceea se vede care e răul cel mare: sărăcia.”

Mihai Eminescu

INTRODUCERE

Cuvântul buget desemnează în cadrul ştiinţei bugetare, sociologice şi microeconomiei, o grupă de oameni care are in mod susţinut misiunea de a urmări stilul de viaţa zilnic.

Bugetul se referă la o listă cu toate veniturile şi cheltuielile. Bugetul este un concept important in microeconomie şi este reprezentat grafic printr-o linie, pentru a ilustra schimbul între două sau mai multe bunuri.

Bugetul personal se află printre cele mai importante concepte ale finanţelor private. Într-un buget personal sunt identificate toate sursele de venit şi cheltuieli şi este dezvoltat un plan pentru veniturile în exces care trebuie cheltuite sau economisite, ori constituie o sursă de finanţare în cazul unei penurii. Un buget personal este de folos, ca şi orice alt buget, numai atunci când este administrat cu grijă.

Bugetul guvernamental este o însumare sau un plan al veniturilor şi cheltuielilor planificate de către guvern. În ţări cum ar fi de exemplu Statele Unite ale Americii, bugetul este stabilit de puterea legislativă, în alte ţări acesta este stabilit de guvern. Un alt exemplu îl constituie Marea Britanie unde bugetul este stabilit de către ministrul de finanţe, membru al guvernului aflat pe locul doi ca importanţă şi trebuie sa fie votat de catre parlament.

Bugetul unei companii este stabilit anual. Un buget terminat cere, de ce mai multe ori, un efort considerabil şi poate fi văzut ca un plan financiar pentru noul an. În timp ce în mod tradiţional departamentul de finanţe stabileşte bugetul companiei, softul modern permite sutelor şi miilor de oameni din diferite departamente sa contribuie prin veniturile şi cheltuielile aşteptate, la bugetul final.

De obicei o companie produce doua tipuri de bugete: un buget static si un buget flexibil. Bugetul static este cel proiectat pe când bugetul flexibil este un buget special folosit pentru a compara ce s-a întâmplat defapt şi ce ar fi trebuit să se întâmple, bazându-se pe mărimea vânzărilor. Cu un buget flexibil costurile fixe ar trebui să rămână constante, iar costurile variabile ar trebui să se modifice în funcţie de vânzări, dacă acestea au fost mai mari sau mai mici decât a fost proiectat. Bugetul flexibil este atunci comparat cu realitatea şi diferenţele dintre ceea ce a fost planificat şi ceea ce s-a întâmplat de fapt sunt calculate şi desemnate a fi favorabile sau defavorabile.

Dacă cifrele actuale ale anului financiar se dovedesc a fi apropiate de buget, aceasta va demonstra faptul ca o companie înţelege cum se fac afacerile şi are succes în conducerea acestora în direcţia pe care şi-a planificat-o la început. Pe de altă parte, dacă cifrele actuale deviază foarte mult de la buget, acestea transmit un semnal al ieşirii de sub control, iar, ca rezultat negativ, preţul acţiunilor poate avea de suferit.

Bugetele încetul cu încetul nu par a mai fi folosite ca altădată, ele fiind înlocuite cu previziuni complementare sau lunare, acestea din urmă asigurând realizarea de planuri mai proaspete si mai recente şi totodată sunt mult mai eficiente şi mai uşor de realizat.

Proiectul pe care îl voi prezenta în continuare este format din cinci capitole:

Cap. I – Planificarea pe termen lung;

Cap II – Prezentarea societăţii;

Cap III – Elaborarea bugetelor întreprinderii;

Cap IV – Studii de caz la o societate privindul modul de întocmire a bugetelor;

Cap V – Concluzii şi propuneri.

Cap. I cuprinde prezentare importanţei unei planificări eficiente, care sunt planurile de acţiune, bugetul ca instrument al managementului, bugetul exploatării, bugetul numerarului şi bugetul capitalului.

Cap. II cuprinde prezentarea societăţii „EUROPE ROAD”, detalii privind domeniul său de activitate, sub – contractorii, cei care se ocupă cu utilităţile necesare societăţii, fişa unui post de mecanic întreţinere, organigrama societăţii şi poze în care se pot observa muncitorii, utilajele folosite în lucrări şi porţiuni de lucru.

Cap III cuprinde elaborarea bugetelor întreprinderii care sunt de trei feluri: bugetul vânzărilor, bugetul producţiei şi bugetul costurilor.

Cap IV cuprinde studii de caz la societatea „EUROPE ROAD” privind modul de întocmire e bugetelor şi un exemplu de buget.

Cap V cuprinde concluziile şi propunerile pentru privind bugetul prezentat în proiect.

1. PLANIFICAREA PE TERMEN LUNG

Planificarea este un proces prin care organizaţiile încearcă să anticipeze schimbările în aşa fel încât să asigure atinferea obiectivelor organizaţionale. Melţi teoreticieni au ajuns la concluzia că planificarea reprezintă cea mia importantă sarcină a managerilor.1

Planificarea pe termen lung se referă la aspectele competiţionale, tehnologice şi ale unei organizaţii şi implică în general un orizont temporal de cel puţin cinci ani. Aceasta reprezintă un tip specializat de planificare pe termen lung care se referă la aspectele organizaţiei sau stabilirea de obiective organizaţionale finale. Planurile strategice sunt realizate de catrea manageri de pe nivelele ierarhice de vârf dintr-o organizaţie toate celelalte depind de ele.

Planificarea pe termen mediu se referă de obicei la arii funcţionale ale managementului şi are un orizont de planificare de 1-5 ani. Reprezintă încercarea transpurtată în paşi şi obiective concrete şi sunt întocmite de managerii de pe nivele ierarhice care au responsabilitatea aplicării lor.

Planurile pe termen scurt implică urmarea unor etape prin care se asigură atingerea obiectivelor organizaţiei şi sunt create şi puse în aplicare de managerii de pe nivelele ierarhice inferioare.

Managementul prin obiective reprezintă unul dintre sistemele de planificare şi sunt utilizate în organizaţii. Managementul prin obiective constă din stabilirea obiectivelor, planificarea pentru un proces de autocontrol şi un sistem periodic de revizuire, urmat de o evaluare a performanţelor unde sunt implicaţi activ şi în stabilirea obiectivelor şi dacă există un sistem de acordare de bonusuri atunci se îmbunătăţesc în mod evident.

Henri Fayol consideră că planificarea reprezintă cea mai importantă funcţie pe care o are o organizaţie. Orice organizaşie se schimbă odată cu trecerea timpului, aceste schimbări fiind bune din punct de vedere economic, politic, tehnologic şi competiţional aflat într-o permanentă transformare.