Veniturile și Cheltuielile Întreprinderilor

Introducere

Existenta unei economii durabile şi dezvoltate presupune reglementări restructurate în toate domeniile şi sferele ei posibile. Un rol important îl are comerţul atît la nivelul întregii economii, cît şi cel practicat de întreprinderi şi unităţi comerciale. Ansamblul indicatorilor ce caracterizează activitatea de comerţ a întreprinderii, fie ea de alimentaţie publică, specializată în comerţul mărfurilor cu amănuntul sau ridicata, prezintă situaţia existenţei ei la un oarecare moment. După indicatori se poate aprecia eficienţa, profitabilitatea întreprinderii, cît şi prognozarea situaţiei viitoare la care ea poate ajunge. Din totalitatea indicatorilor ce caracterizează întreprinderile comerciale, un rol deosebit îl ocupă indicatorii veniturilor şi a cheltuielilor.

Analiza bugetului de venituri şi cheltuieli are o importanţă mare ce constă în necesitatea determinării direcţiei şi a ritmului de evoluţie în timp a elementelor din care se compune bugetul întreprinderii, adică a veniturilor şi a cheltuielilor.

Veniturile determină sensul activităţii unei întreprinderi şi este rezultatul eforturilor depuse. Observarea dinamicii veniturilor orientează firma către acele modalităţi şi strategii de a-l obţine, care permit înregistrarea unei rentabilităţi şi, respectiv, a unui profit cît mai ridicat. Astfel, veniturile se studiază aparte pe fiecare tip, după sursele de formare.

În contextul economiilor de schimb, a existenţei banilor, cheltuielile sunt evaluate în expresie bănească şi se vor regăsi în rezultatul obţinut respectiv în preţul bunurilor produse. Şi, cum preţul constituie unul din elementele principale prin care produsele fiecărei firme sunt cunoscute, apreciate şi impuse consumatorului, cheltuielile ce stau la baza determinării mărimii preţului devine un factor fundamental al succesului sau insuccesului firmei. De ele depind într-o măsură mare, atât dimensiunea activităţii întreprinderii cît mai ales, mărimea profitului obţinut de ea.

Categoria cea mai importantă de cheltuieli la o întreprindere comercială sunt cele de circulaţie (operaţionale). Cheltuielile de circulaţie sunt prezente în industrie, organizaţiile de colectare, în comerţul cu amănuntul şi ridicata, în alimentaţia publică. Însă, cea mai mare parte a cheltuielilor de circulaţie se înregistrează în întreprinderi şi organizaţii comerciale. Anume acolo are loc o evaluare şi luptă cu diminuarea lor la niveluri cît mai mici posibil. Cointeresarea în micşorarea cheltuielilor e dirijată de tendinţe de a contribui la eliberarea mijloacelor pentru alte necesităţi mult mai importante. Eficienţa cheltuielilor de circulaţie nu este determinată de formaţiunea social-politică în care funcţionează comerţul, dar depinde, în primul rând, de nivelul stabilit al dezvoltării forţelor de producţie şi de nivelul culturii de consum. În condiţiile de dirijare a unei economii de tranziţie, procesul de control asupra cheltuielilor de circulaţie rămâne o verigă slabă a mecanismului economic. Această problemă este legată de faptul că neacceptând vechile metode, unde cheltuielile de circulaţie erau supuse unor “limitări”, în noile condiţii nu s-au elaborat metode economice noi, obţinându-se o derutare în acest sens. Un şir de organizaţii comerciale s-au dovedit într-o situaţie nesigură şi încurcată în ceea ce priveşte dirijarea independentă a cheltuielilor de circulaţie, iar însăşi acest proces a fost redus doar la planificarea lor. Aceste acţiuni însă nu sunt corespunzătoare unei treceri la o economie dezvoltată, deoarece economia de piaţă presupune cu totul alte reguli de gestiune. În cazul cheltuielilor de circulaţie trebuie de dirijat de la planificarea lor nemijlocită până la optimizare. De asemenea, ar fi utilă folosirea capacităţii de serviciu.

Trebuie de menţionat importanţa faptului de economie a cheltuielilor de circulaţie prin existenţa posibilităţii de a crea premise pentru reducerea preţurilor la mărfuri. De asemenea, reducerea costului întregului proces de circulaţie a mărfurilor, economia ce ar contribui la sporirea beneficiului, la reducerea preţului de cost al producţiei şi la ridicarea productivităţii. Atunci când exisă un nivel redus de cheltuieli se poate vorbi de o stabilitate financiară şi capacitatea de plată a agentului comercial, de posibilitatea de a introduce în circulaţie o masă suplimentară de mărfuri. O cercetare a nivelului cheltuielilor de circulaţie poate spune despre tendinţa dezvoltării articolelor separate, legate de îmbunătăţire culturii comerţului. În sfera comerţului cu amănuntul există o tendinţă de sporire tot mai mare a cheltuielilor de circulaţie. Acest fapt e legat de ridicarea salariilor lucrătorilor încadraţi în acest comerţ. La restul cheltuielilor se referă alocările pentru asigurarea socială care cresc esenţial odată cu sporirea salariului. Aşa tip de cheltuieli ca cele legate de reclama comercială în legătură cu ridicarea culturii comerţului. Cheltuielile sunt mai mari pentru remunerarea muncii (2,6%), fiindcă realizarea mărfurilor se efectuează consumatorilor individuali, pentru remunerarea cheltuielilor de arendă şi întreţinerea încăperilor, cheltuieli pentru credite, pierderea mărfurilor, pentru transport (0,9%).