Decalogul - legea lui Dumnezeu

Abrevieri

EIBMBOR - Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române;

EIBMO - Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă;

cf. - compară/confruntă;

ibidem - același autor și aceași operă;

idem - același autor;

nr. - numărul;

op. cit. - opus citatus (operă citată);

p. - pagina;

pp. - paginile.

Argument

Am ales ca temă, Decalogul, deoarece îmbrățișează întreaga viață a poporului, pentru că educat în școala Legii, acesta să se ridice la înălțimea misiunii sale, prin dezvoltarea sentimentului de culpabilitate și răspundere, astfel încât ideea de păcat să se contureze cât mai clar în cugetul său, dorința de mântuire să sporească, iar credința și speranța într-un mântuitor să se întărească.

Formulate scurt, clar și precis, poruncile Decalogului descoperă omului voința lui Dumnezeu, voință care, imprimându-se cât mai adânc în conștiința omului, trebuie să-l ferească de păcat și să-l determine a se apropia de Dumnezeu prin practica Legii. Iată de ce la poporul lui Israel religiosul s-a împletit atât de mult cu moralul și cu socialul, încât unei înalte concepții religioase, cum a fost monoteismul biblic, i-a corespuns o concepție moral-socială întâlnită în acea epocă la celelalte popoare concepție superioară tuturor concepțiilor existente până la apariția creștinismului.

În Biserica creștină, Decalogul își păstrează toată vigoarea și importanța în latura credinței și a moralei, formând baza catehismului, care expune învățătura morală creștină în punctele sale principale. Prin aceasta Biserica urmărește să sădească în sufletele credincioșilor convingerea că cele 10 porunci sunt expresiile voii celei sfinte a lui Dumnezeu, care constituie norma și criteriul faptei morale.

Fundamentul Decalogului sunt cele patru porunci de la început (1-4). Ele dau poruncilor următoare (5-10), prin care se fixează ordinea familiei și a societății, o consistență perpetuă, întrucât prin relația ei cu Dumnezeu, ordinea vieții obștești este pusă sub pavăza voinței divine. Decalogul fiind partea esențială a legii naturale are unele puncte comune cu poruncile din capitolul 125 din Cartea morților, unul dintre cele mai vechi coduri de legi egiptene, cu prescripțiuni morale, cu unele imne babiloniene, sau cu așa numitul pentalog indian. Decalogul biblic este superior acestor legi de bază, prin fundamentarea religioasă și prin formularea poruncii a zecea, care pune îngrădire poftei cele păcătoase.

Dumnezeu să îmi lumineze mintepentru a pricepe frumusețea teologică a Decalogului și pentru a duce la final această lucrare!

Introducere

Opera pe care Dumnezeu a înfăptuit-o metodic poporului lui Israel, a început o dată cu încheierea legământului pe Muntele Sinai. Aici, departe de neamuri străine și idolatre, Israel primește o Lege nouă și o viață nouă. Fundamentul acestei Legi este Decalogul deoarece face parte integrantă din Cartea Legământului (Sefer habberit - Ieș. XX, 22 - XXIII, 33), în care accentul este pus în special pe normele social-morale.

La poalele Muntelui Sinai, Israel, pregătit trupește și sufletește, așteaptă încheierea legământului, prin Moise care urcase pe munte. Dumnezeu încheie cu Moise noul legământ pentru întregul popor. Drept mărturie a încheierii legământului, Moise primește din partea lui Dumnezeu două table de piatră ( huchot haabanim - Ieș. XXIV, 12; XXXI,18; Deut. IX,9-11), pe care fuseseră scrise cu degetul lui Dumnezeu (Ieș. XXI, 18; Deut. V,22), sub formă de porunci, principiile de bază ce trebuiau să se imprime în inima poporului asemenea scrierii de pe piatră. În total sunt zece porunci, de unde și denumirea generală de Decalog. Ajungând Moise pe muntele Sinai primește Tablele Legii de la Dumnezeu care cuprinde învățătura despre virtute în forma cea mai înaltă pe care lumea o avea la acea vreme. Dar în timpul celor patruzeci de zile petrecute de Moise cu Dumnezeu poporul a căzut în idolatrie și din acest motiv marele profet, mâhnit de ceea ce se întâmplase, sparge Tablele Legii. Prin purtarea lui, poporul a împiedicat harul înainte de venirea legiuitorului, fiindcă s-a lăsat atras de slujirea la idoli.

Denumirea de Decalog, folosită în limbajul teologic pentru a desemna cele zece porunci revelate de Dumnezeu lui Moise, nu se întâlnește în Biblie. Dar ea își are fundamentul în expresia biblică: Aseret Haddebarim - cele zece cuvinte ( Ieș. XXXIV, 28; Deut. IV, 13; X, 4) și derivă din expresia folosită în textul grecesc al Septuagintei: oί δέκα λόγoι sau τά δέκα ρήματα . După un șir de ani de pribegie prin pustie Dumnezeu a binevoit sa se descopere din nou prin profetul conducător Moise și să legifereze voia Sa, să dea evreilor porunci lămurite care sa le organizeze atât viața lor religioasă, cât și cea civilă.