Cercetarea criminalistică a urmelor de incendii și de explozii

Incendiile și exploziile constituie o reală amenințare atât pentru viața, integritatea corporală și sănătatea oamenilor, cât și pentru proprietatea publică și privată. Multe incendii și explozii se transformă în adevărate catastrofe, pricinuind oamenilor mari necazuri și suferințe. Incendiile și exploziile nu sunt incriminate ca infracțiuni de sine stătătoare în legislația penală românească, dar sunt de distrugere în forma ei agravată.

Cercetarea criminalistică a acestor urme este extrem de dificilă, deoarece atât incendiul cât și explozia “în timp ce-și formează urmele, le și distrug prin consumarea suportului acestora ”. Dificultatea este sporită de acțiunile de localizare și stingere a incendiilor, care se soldează cu distrugerea inerentă a unui mare număr de urme.

I. Cercetarea criminalistică a urmelor de incendii

Noțiuni generale

Incendiul este un fenomen fizico-chimic prin care se produce arderea uneia sau mai multor substanțe combustibile în prezența oxigenului din aer . De obicei, se propagă prin intermediul flăcărilor și produce fum de variate culori, în funcție de natura substanțelor aflate în procesul arderii, de gradul de umiditate, precum și de mediul ambient.

Totdeauna în procesul incendiului se creează urme utile cercetării criminalistice. În general, în funcție de cauza provocatoare, de natura substanțelor sau obiectelor arse, urmele de la locul incendiului se prezintă sub variate forme și aspect. De obicei, ele constau din felurite obiecte sau substanțe parțial distruse, diferite reziduuri ale arderii. Aceste urme nu rămân în starea lor inițială de formare, ci parțial sunt distruse prin activitatea desfășurată pentru stingerea focului, aflându-se astfel împreună și cu urmele create în acest process de activitate. Din aceste cauze, ele singure foarte rar conduc nemijlocit la identificări criminalistice, fiind mai mult utile la stabilirea cauzelor declanșării incendiilor, procesului în care s-au desfășurat, precum și la determinarea substanțelor ori obiectelor din care anume provin .

În criminalistică incendiile sunt clasificate după cauzele care le determină și nu în funcție de substanțele sau obiectele supuse arderii, deoarece și urmele create în atare proces au trăsături mai apropiate de cauzele incendiilor decât de natura substanțelor ori obiectelor respective. Astfel, după cauzele care le determină, incendiile sunt: naturale, accidentale și premeditate.

1. Incendiile provocate de cauze naturale

La originea acestora se situează trăsnetul (descărcările electrice atmosferice), acțiunea razelor solare, combustiile spontane (autoaprinderile) și electricitatea statică. Această categorie de incendii prezintă un interes mai redus, deoarece, în principiu, nu se pune problema răspunderii penale a unor persoane. Ele trebuie cercetate însă și din punct de vedere criminalistic, pentru a le putea deosebi de cele accidentale și premeditate, răspunderea penală fiind angajată în special în cazul celor din ultima categorie.

1.1.Trăsnetul este o descărcare electrică atmosferică generată de sarcinile electrostatice care i-au naștere în timpul formării și deplasării norilor. El lovește de regulă cele mai înalte puncte din teren, cum ar fi de exemplu clădirile, copacii, rețele electrice etc. dar și oameni sau animale aflate în camp deschis.

Puterea și temperature trăsnetului sunt uriașe, ele atingând valori de 10.000 KW, respective 6.000-10.000 grade Celsius. Acțiunea sa se soldează cu o serie de modificări mecanice și termice constând din urme de zdrobire, despicare, rupere, ardere, topire sau volatizare. Acțiunea trăsnetului poate fi principală, atunci când atinge direct un obiect, sau secundară, când trăsnetul pătrunde în interiorul clădirii prin rețeaua de iluminare, apă etc.

Atunci când acționează asupra metalelor, trăsnetul le topește, magnetizează sau demagnetizează și chiar le volatilizează, depunându-le apoi pe diverse suprafețe reci sub forma unor picături sau a unei fine pelicule metalizate. Urme de metalizare pot fi descoperite chiar și pe corpul persoanelor care ținând în mână obiecte metalice, au fost lovite de trăsnet.

Pe îmbrăcămintea și corpul uman, trăsnetul lasă urme caracteristice sub formă de arsuri, distrugeri de țesături, orificii cu bordure carbonizate sau excoriații sub formă de ferigă, cunoscute sub denumirea de “figură de trăsnet”.

Fulgerul, ca fenomen atmosferic, este o descărcare electrică luminoasă ce se produce între doi nori sau în interiorul unui singur nor. Dacă fulgerul a lovit o clădire, poate provoca dislocarea cărămizilor care, datorită temperaturii foarte ridicate, devin sticloase. Fulgerul are o traiectorie neregulată și imprevizibilă, iar în drumul său poate lovi și incendia mai multe obiecte, creând impresia unui incendiu premeditat. În astfel de cazuri, locurile aprinderilor simultane trebuie examinate din punctual de vedere al inflamabilității lor, deoarece descărcările electrice atmosferice nu le distrug întocmai ca o mână criminală.

1.2. Acțiunea razelor solare. Foarte rar se întâmplă să provoace incendii, doar în situații când sunt concentrate prin intermediul unor obiecte într-un singur focar fixat pe substanțe sau obiecte inflamabile. Obiectele cu capacitatea de concentrare a razelor solare într-un singur punct pot fi deosebit de variate ca destinație, formă sau mărime. Esențialul este ca ele să fie transparente, cu rol de lentile convergente (ca cioburi de sticlă, vase de sticlă pline cu apă, ochelari ori alte lentile) sau cu proprietăți de oglinzi concave .