Fenomenologia infracțiunilor de corupție în Republica Moldova

INTRODUCERE

Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate . Astfel conform acestei prevederi avem un stat cu justiție corectă unde dreptatea se află în vîrful piramidei valorilor supreme. Cu toate acestea Republica Moldova,ca orice stat relativ tînăr,are un șir de scăpări,de goluri și probleme cu care se confruntă zi de zi în toate domeniile,iclusiv politic,economic și social. De astfel una din problemele majore este prezența fenomenului de corupție pe scară largă în toate domeniile.

Actualitatea și importanța temei se evidențiază prin faptul că în Republica Moldova este prezentă corupția practic în toate domeniile,fapt dovedit de numărul de infracțiuni de corupție depistate ne mai vorbind de cele nedepistate fiind o problemă majoră ce influențează negativ asupra justiției ,economiei și societății. Astfel este important să cunoaștem care factori determină amplificarea fenomenului de corupție la nivel central cît și cercetarea factorilor la nivel mai jos, pentru a cunoaște de unde pornește acest fenomen cît și ce măsuri necesită a fi adoptate și introduse în politica statului pentru a lichida acest fenomen .

În lucrarea dată mi-am pus ca scop abordarea acestei teme sub aspectul fenomenologic cît și statistic în vederea elaborării unui text coerent referitor la infracțiunile de corupție prin prisma studierii cauzalității și mijloacelor de prevenire.

Obiective: - Identificarea istorică a fenomenului de corupție

- Identificarea factorilor ce determină corupția

- Caracterizarea fenomenului de corupție

- Stabilirea măsurilor de prevenire și combatere a infracțiunilor de corupție

- Realizarea unui studiu concret a porteretului subiectului infracțiunilor date

Suportul metodologic folosit este cuprins din metode statistice cît și metode general științifice de bază cum sunt analiza,sinteza ,metoda comparativă ,metoda istorică. Deasemenea m-am bazat pe nivelul de reflectare a fenomenului de corupție în cadrul societății prin prisma mass-media .

Cuvinte cheie : corupție,mită,infractor,cauze,prevenire funcție publică,prestație,personalitate,portret,cauzalitate.

I ASPECTE ISTORICE ȘI INTRODUCTIVE REFERITOARE LA FENOMENUL DE CORUPȚIE

1.1 Aspecte istorice

Istoria societăţii umane ne demonstrează că fenomenul infracţional al corupţiei a existat din cele mai vechi timpuri. Unii savanţi jurişti consideră chiar că tendinţa omului spre corupţie a existat din totdeauna . Este cert că aprecierea unor fapte ca delicte antisociale şi pedepsirea lor a început odată cu apariţia regulilor juridice, de drept. În Grecia antică răspândirea vastă a mituirii l-a determinat pe Platon să propună pedeapsa cu moartea a funcţionarilor publici care primeau daruri pentru a-şi face datoria. “Nu trebuie să primeşti daruri – spunea el – nici pentru lucruri bune, nici pentru rele” .

În statul Roman se interzicea acceptarea compensaţiilor, darurilor pentru cele mai importante îndatoriri civice. În legile romane adoptate – Lex Cinicia de donis muneribus (204 î.Ch.); Calpurnia (149 î.Ch.); Acilia (123 î.Ch.); Servilia (110 î.Ch.); Cornelia (81 î.Ch.); Iulia (51 î.Ch.) – corupţia, fiind răspândită alarmant în societate, a fost sancţionată ca delict prin care se înţelegea orice îmbogăţire injustă a persoanelor ce aveau o funcţie publică sau semipublică . Sancţiunile aplicate funcţionarilor corupţi erau diferite. După Legea Calpurnia, de exemplu, funcţionarul vinovat era obligat să restituie mita. Legea Acilia prevedea aplicarea pedepsei precuniare, stabilind restituirea dublei valori a folosului primit. Legea Servilia a prevăzut şi pierderea de către funcţionarii vinovaţi a drepturilor politice. În Imperiul Roman delictele funcţionarilor corupţi erau pedepsite şi mai sever, fiind aplicate, de rând cu celelalte pedepse principale, exilul şi confiscarea averii. În vechiul drept francez, pentru actele de corupţie erau pedepsiţi guvernatorii şi intendenţii, care luau bani pentru ai salva pe unii de corvoadă ori pentru a-şi procura alte avantaje; seniorii – pentru scutirea unor supuşi de impozite; ofiţerii de justiţie, grefierii, judecătorii – pentru abuz de funcţie. “Judecătorii sunt corupţi – scria Jousse – nu numai atunci când convin să facă un lucru pentru bani dar şi atunci când fără nici o convenţie ei primesc ceva sub pretext de cadouri...”.

În Codul penal francez (Codul Napoleon) din anul 1810, pentru prima dată au fost introduse sancţiuni foarte aspre pentru comiterea actelor de corupţie. Aceste norme au fost urmate, în esenţă, de majoritatea statelor europene.