Implicațiile psihologice ale terorismului

1. Terorismul: concept, istoric, tipologie

Terorismul actual este unul de tip catastrofic care a depăşit orice limită a raţionalităţii. El vizează valori fundamentale ale unei anumite civilizaţii, fiind astfel îndreptat împotriva întregii umanităţi.

Deceniile şapte şi opt ale secolului trecut ne-au oferit tabloul zguduitor al războaielor teroriste din Algeria, Congo, Cipru, Nigeria, Pakistan, Vietnam, Chile, Grecia, Spania, Uganda, India, Filipine, Africa de Sud şi Centrală etc. Terorişti făcând parte din categorii diverse – anarhişti, stalinişti, maoişti, troţkişti, castrişti, sionişti, fedayeni, catolici şi protestanţi, creştini şi falangişti, musulmani socialişti şi musulmani fundamentalişti etc. – au terorizat şi terorizează încă omenirea. Terorismul internaţional, dintotdeauna riguros structurat, caracterizat de o capacitate de adaptare mai rapidă decât structurile evoluate ale societăţii, care nu îl pot învinge este, în primă şi ultimă instanţă, de natură şi cu caracter politic. Este prelungirea malignă a radicalismelor şi extremismelor ideologice şi expresia violentă a opoziţiei faţă de modul în care sunt gestionate, în primul rând politic, probleme locale, zonale, regionale sau globale.

Terorismul este cel mai periculos şi mai nociv efect al puterii, „în sensul că se legitimează prin forţa cea mai brutală şi folosirea ei lipsită de orice scrupul, în condiţiile în care singura regulă este cea dictată de terorist, fie el un individ, grup sau stat” (Virgil măgureanu 2003)

Cum psihologia personalităţii nu are o definiţie unică, existând diferenţe în definirea acesteia, se poate spune că nici în cazul terorismului nu există o definiţie unică. Aceasta deoarece terorismul manifestă cele mai bizare şi unice forme de violenţă şi ură împotriva civililor, sensibilizând autorităţile de stat care guvernează să le faciliteze unele scopuri propuse de ei. Este greu de dat o definiţie general acceptată a terorismului, căci ceea ce pentru o persoană înseamnă terorism, pentru alta poate reprezenta luptă pentru eliberare naţională. De asemeni, apare o confuzie extremă în definirea violenţelor, terorism, crimă organizată, război civil, stat dictatorial, cu atât mai mare atunci când se încearcă separarea terorismului de mişcările insurgenete ori separatiste.

Terorism înseamnă, în esenţa sa, ca şi în sensul cel mai larg ce se poate da acestui termen, înfricoşarea unei populaţii prin acte de violenţă. Cuvântul provine din latinescul terror, terroris care înseamnă groază, frică, spaimă provocată premeditat prin ameninţare sau intimidare. Deci, prin terorism ca metodă de acţiune, se înţelege practicarea terorii. Noţiunea de terorism a fost folosită pentru prima dată la cea de-a doua Conferinţă de unificare a dreptului penal desfăşurată la Bruxelles în 1930, fiind definită astfel: Folosirea internaţională a unor mijloace capabile să producă un pericol reprezintă acte de terorism ce constau în crime contra vieţii, libertăţii şi integrităţii fizice a unor persoane sau care sunt îndreptate contra proprietăţii private sau de stat”.

Literatura de specialitate defineşte terorismul ca pe un act violent, premeditat, realizat de organizaţii conspirative cu caracter distructiv sau de persoane individuale împotriva unor demnitari, a unor obiective (instituţii) politice, economice, ştiinţifice, militare, culturale, diplomatice, în scopul răzbunării, obligării „ţintei” să adopte o conduită convenabilă autorilor, sensibilizării opiniei publice în legătură cu o cauză anumită, eroziunii stabilităţii politice şi satisfacerii unor revendicări.

Terorismul are drept scopuri: înspăimântarea, prin care urmăreşte distrugerea moralului societăţii şi, prin aceasta, instaurarea dezordinii, a neliniştii, insecurităţii, crearea unui climat de panică; provocarea acţiunilor de contracarare, pe cât posibil exagerate din partea statului; influenţarea opiniei publice; strivirea rezistenţei sociale – vizând să aducă societatea în situaţia de a fi incapabilă să mai reacţioneze; strângerea de bani pentru scopurile teroriştilor; lichidarea anumitor personalităţi indezirabile sau pe care teroriştii vor să le scoată din joc; condamnarea, „terorizarea” celor pe care îi consideră vinovaţi de ceva; consolidarea moralului teroriştilor şi menţinerea acestuia la un nivel cât mai ridicat; determinarea unor cedări ale puterii cum ar fi eliberarea teroriştilor arestaţi.