Personalitatea infractorului minor

INTRODUCERE

Actualitatea şi importanţa problemei abordate. Minorii fac parte din categoria de persoane cu un risc sporit de a se incadra în domeniului criminal, fiind uşor influienţaţi de factorii socio-culturali. O importanţă majoră fiind prevenirea şi combaterea delincvenţei juvenile, deoarece criminalitatea în rîndul minorilor manifestă o creştere sporită.

În ultimii ani se reclamă necesitatea elaborarării unor strategii în continuă modificare de autoevaluare şi autoperfecţionare a societăţii. În acest context, un rol aparte revine studierii şi combaterii criminalităţii minorilor ca un factor inerent oricărei societăţi. Sub aspect statistic, observăm scăderea infracţiunilor săvârşite de minori în România de la 14,4 % în 1991 până la 7 % în 2002. Situaţia este asemănătoare şi în Federaţia Rusă, unde numărul infracţiunilor săvârşite de minori a scăzut de la 8,5 % în 1991 până la 5,5 % în 2002.

Prin urmare, actualitatea temei propuse pentru studiul este determinată de:

- creşterea numărului infractorilor, precum şi diversificarea infracţiunilor săvâşite de către minori ;

- necesitatea constituirii unei metodologii şi a unei metode implicate în cercetarea delincvenţei juvenile în scopul identificării particularităţilor infracţiunilor săvârşite de către minori, a factorilor ce contribuie la orientarea minorilor spre un comportament în dezacord cu legea şi a condiţiilor de prevenire şi combatere a criminalităţii minorilor ;

- modificarea şi completarea legislaţiei în domeniu etc.

O cauză principală a antrenării minorilor în activităţi criminale este ebrietatea şi utilizarea drogurilor, atît de către cei ce antrenează, căt şi de către cei antrenaţi.

După cum se ştie teoreticienii determină în mod diferit rolul beţiei în geneza cauzelor infracţiunii. Unii autori afirmă că beţia şi alcoolismul nu constituie un motiv al criminalităţii ci prezintă doar condiţii favorabile ce contribuie la menţinerea şi manifestarea acesteia. Alţii împart crimele săvîrşite în baza alcoolismului în două grupe.

1) infracţiuni ce au fost săvîrşite sub influienţa consumului de băuturi spirtuoase sau a substanţelor narcotice ( huliganism, violuri, leziuni corporale comise în stare de ebrietate alcoolică sau narcotică etc.);

2) infracţiuni, a căror comitere e posibilă în legătură cu existenţa alcoolismului şi narcomaniei (delicte cointeresate, săvîrşite în scopul obţinerii mijloacelor pentru folosirea lor la procurarea băuturilor spirtuoase şi a stupifiantelor, precum şi antrenarea minorilor în beţie, consum de narcotice, instigarea lor la evadări din preventoriile de tratament ş.a.).

Scopul şi obiectivele tezei. Scopul lucrării constă în cunoaşterea apariţia criminalităţii minorilor, difinirea criminalităţii minorilor, distingerea specificului infracţiunilor comise de către minori, analiza fenomenele, cauzele şi condiţiile care favorizează săvîrşirea infracţiunilor de către minori, elaborarea măsurilor de profilaxie şi combatere a criminalităţii minorilor, analiza aprofundată a concepţiilor, ipotezelor, afirmaţiilor ale specialiştilor în materie de drept penal, psihologie atât din Republica Moldova, cât şi din alte state.

În vederea atingerii scopului preconizat, ne propunem să abordăm următoarele obiective:

- Analiza originii şi evoluţiei criminalităţii minorilor;

- influienţa micromediului şi macromediului asupra criminalităţii minorilor ;

- dinamica şi structura criminalităţii minorilor ;

- fundamentarea necesităţii prevenirii şi combaterii acestui flagel;

- definirea şi completarea noţiunilor criminalităţii minorilor;

- studiul statistic comparat;

- cauzele comportamentului predelincvenţail.

Lucrarea în cauză prezintă un pecif special în domeniul criminalităţii minorilor, fiind la interferenţa a trei ştiinţe: drept penal, biologie şi psihologie cu implicaţii în medicină, sociologie etc.

Suportul metodologic. În vederea atingerii obiectivelor preconizate a fost studiată de specialitate atît din ţară, cît şi de peste hotare. Cu titlu de exemplificare menţionăm: O.Rotaru, I.Ciobanu, S.Rusnac (Republica Moldova), T.Amza, V.Cioclei, I.Pitulescu (România), Н.Ф. Кузнецова, В.Н. Кудрявцев (Federaţia Rusă) şi alţii.

Structura lucrării. Sub aspect structural lucrarea este alcătuită din: introducere, încheiere şi trei capitole. Astfel, în capitolul întîi considerații preliminare privind infractorul minor se studiază originea noţiunelor de personalitate, și tipologia infractorilor minori. În cel, de al doilea capitol analiza criminologică a personalității infractorului minor se studiază personalitatea delincventului minor: coordonatele biologice, psihologice și sociale ale infractorului minor. În cel, de al treilea capitol Măsuri de prevenire și combatere a criminalității minorilor se studiază