Profilaxia Infractiunilor de Coruptie

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Profilaxia Infractiunilor de Coruptie.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 75 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 6 puncte.

Domeniu: Criminologie

Cuprins

Capitolul I Noţiuni generale
I.1.Profilaxia penală şi socială
I.2.Evoluţia profilaxiei infracţiunilor
I.3.Metode şi mijloace de profilaxie criminologică
Capitolul II Fenomenul de corupţie – obiect de studiu criminologic
II.1. Corupţia - fenomen infracţional şi social
II.2. Prevenirea şi combaterea corupţiei
II.3. Armonizarea luptei împotriva corupţiei
Capitolul III Profilaxia fenomenului de corupţie
III.1 Prevenirea corupţiei pe plan instituţional
III.2 Profilaxia fenomenului de corupţie
Bibliografie

Extras din document

Capitolul I Noţiuni generale

Criminologia, in sens etimologic, deriva din latinescul “crimen” – crima, infractiune si grecescul “logos” – stiinta; prin “criminologie” se intelege studiul (fenomenului criminal ori infractional) criminalitatii.

Aparitia criminologiei ca stiinta este legata de axioma “o stiinta apare fara acordul nimanui”. Criminologia s-a dezvoltat prin aportul a trei mari personalitati: Cesare Lambroso, Enrico Ferri si Raffaele Garofalo; istoria ei incepe odata cu congresul de la Roma din 1885, actul de nastere al criminologiei ca stiinta de sine statatoare.

Totusi ca stiinta, criminologia, cu siguranta are origini indepartate, la fel ca si celelalte stiinte sociale, deoarece criminalitatea a aparut ca fenomen social odata cu structurarea primelor comunitati umane.

Primele preocupari pentru pedepsirea unor comportamente individuale periculoase se considera ca au fost determinate de necesitatea autoprotejarii comunitatilor umane, ce s-au constituit in conditii grele, iar supravietuirea le era amenintata in fiecare moment. Reactia grupului aflat in pericol, in mod firesc, a fost deosebit de dura la adresa celor care, prin atitudinea si actiunile lor, amplificau aceasta stare de pericol, denumita stare de risc.

In acest sens:

a) Sumerienii aveau chiar o zeita a dreptului, Nanse. Astfel, in ceea ce priveste pedepsele, in epoca sumeriana, acestea erau date de tribunalele care isi desfasurau activitatea pe baza unei proceduri judiciarebazate pe declaratiile martorilor si ale notabilitatilor statului, pe cuvenitele expertize in materie, pe juramantul partilor in cauza si chiar pe probe materiale si documentare.

b) La babilonieni dreptul era garantat de insusi seul Soarelui si al Justitiei – Samas. De mentionat ca pe “stela de diorit negru” de la muzeul Louvre, sunt gravate articolele “Codul lui Hammurabi”, acesta fiind infatisat inchinandu-se zeului Samas, de la care primea textul legii. Pornind de la valorificarea sentimentului religios, crima a fost considerata fie ca o manifestare diabolica, fie ca o expresie a pacatului. Conferind esenta divina activitatii legislative, regele era cel care transmitea normele juridice oamenilor, care trebuiau sa le respecte intocmai, sub imperiul unor sanctiuni severe. In legislatia babiloniana pedepsele erau modelate dupa legea talionului. Acestea variau insa dupa conditia sociala a inculpatului saua partii lezate. Pentru a fi pedepsit inculpatul trebuia sa fi savarsit delictul sau infractiunea in mod premeditat.

Codul lui Hammurabi manifesta, in mod clar, tendinta de a apara interesele celor bogati, de unde, intr-o prima faza, pedeapsa frecventa era moartea pentru furt; preotiisi demnitarii erau privilegiati de dreptul penal fata de oamenii liberi sau sclavi; in caz ca savarseau delicte mai grave erau pedepsiti foarte sever. Pe de alta parte, nu ii poate fi negata o usoara tendinta umanitara, daca ne gandim ca dreptul asirian prevedea pedepse ca inecarea, arderea, dar admitea,rascumpararea sclavilor si urmarea sa limiteze arbitrariul judecatorilor, sa impiedice intrucatva abuzurile celor puternici sis a elimine anumite forme rigide ale arhaicului drept cutumiar.

c) In legislatia asiriana, pedepsele erau modelate dupa legea talionului. Acestea variau insa dupa conditia sociala a inculpatului sau a partii lezate. Pentru a fi pedepsit inculpatel trebuia sa fi savarsit delictul sau infractiunea in mod premeditat.

Dreptul asirian prevedea, asa cum am mai mentionat, pedeapsa cu moartea sub mai multe forme, la fel de barbare: prin inecare, ardere, tragere in teapa. Alte pedepse erau mutilarile corporale, bataia cu vergile, munca fortata. Pedeapsa capitala esra prevazuta pentru omoruri si talharii, dar si pentru cei care cumparau obiectele furate unei familii de catre un fiu sau sclav al acestei familii.

d) In Egipt, in timpul Regatului Nou, (1650-1085 i. Hr.) se aplica pedeapsa cu moartea pentru rebeliune, conspiratie contra statului, omucidere, viol si adulter feminin, precum si pentru furt din mormintele regale; de asemenea, judecatorilor corupti li se aplica pedeapsa capitala, care se executa prin sinucidere impusa.

e) In civilizatia si cultura ebraica, dreptul si justitia se infaptuiau in numele lui Jehova. In perioada vietii nomade, justitia era administrata de sfatul batranilor clanului, iar, dupa trecerea la viata sedentara, de batranii satului. In faza sa nomada, poporul evreu avea drept lege suprema “razbunarea sangelui”, “ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mana pentru mana, picior pentru picior, arsura pentru arsura, vanataie pentru vanataie”.

Fisiere in arhiva (1):

  • Profilaxia Infractiunilor de Coruptie.doc