Tactica Ascultarii Invinuitului sau Inculpatului

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Tactica Ascultarii Invinuitului sau Inculpatului.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 97 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Emilian Stancu

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 9 puncte.

Domeniu: Criminologie

Extras din document

CAPITOLUL I

NOTIUNI INTRODUCTIVE

Sectiunea I

Notiunea si importanta ascultarii învinuitului sau inculpatului în procesul penal

Savârsirea unei infractiuni antreneaza întotdeauna o vie activitate de probatiune desfasurata de organele judiciare, în vederea stabilirii tuturor împrejurarilor referitoare la fapta si faptuitor.

Posibilitatea aflarii adevarului în cauzele penale este data de împrejurarea ca infractiunea, ca fapta a omului, este însotita, în majoritatea aproape absoluta a situatiilor, de producerea unor transformari în mediul înconjurator. Astfel de modificari,de natura materiala, desemnate prin termenul de urme, luat aici în acceptiunea cea mai cuprinzatoare, sunt susceptibile de o constatare nemijlocita, cad sub simturile noastre si pot fi percepute direct de catre organele judiciare, pe calea efectuarii unor activitati operative(cercetarea la fata locului, ridicarea de obiecte si înscrisuri, perchezitia, etc.) sau prin supunerea acestora unor examinari de specialitate(expertize, constatari tehnico-stiintifice, etc.).Descoperirea, ridicarea, fixarea, analiza si sinteza acestor elemente materiale furnizeaza utile informatii cu privire la infractiunea comisa si la autorul acesteia.

Dar, savârsirea infractiunii este întotdeauna însotita de o seama de transformari de natura imateriala. Este vorba de acele schimbari petrecute în plan psihic, în planul constiintei conservate în memoria celor care într-o calitate sau alta au participat la savârsirea infractiunii: învinuit sau inculpat, parte vatamata, martori.Astfel de modificari produse în psihicul omului, sub forma unor impresii, nu pot fi cunoscute organelor judiciare decât pe o cale mijlocita, ocolita. Între organul judiciar si sursa informatiei se interpune purtatorul informatiei, cel care a perceput împrejurari legate de infractiune si de faptuitor; cunoasterea acestor informatii presupune exteriorizarea, comunicarea, adica transpunerea în imagini verbale a impresiilor lasate in memorie. Aceasta implica un contact direct între organul judiciar si purtatorul informatiei, contact care se realizeaza prin chemarea în fata organelor judiciare a celor care cunosc împrejurari legate de infractiune în vederea ascultarii lor.

Scopul urmarit pe parcursul desfasurarii procesului penal este acela de a constata la timp si în mod complet acele fapte care constituie infractiuni, astfel încât orice persoana care a savârsit o infractiune sa fie pedepsita conform vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere, finalitate stabilita în art.1 C.pr.pen.si care este realizata în momentul în care, ca urmare a comiterii unei infractiuni, organele judiciare, printr-o complexa activitate de probatiune, reusesc sa stabileasca toate împrejurarile referitoare la fapta si faptuitor.

Subiect central si indispensabil al finalizarii activitatii procesuale, prin declaratiile sincere facute, învinuitul sau inculpatul contribuie, la justa solutionare a cauzei,organele judiciare având posibilitatea sa stabileasca cu multa exactitate împrejurarile în care s-a savârsit infractiunea . Este normal ca învinuitul sau inculpatul sa fie figura centrala a procesului penal atâta timp cât întreaga activitate procesuala se desfasoara în vederea dovedirii activitatii infractionale a acestuia si tragerii lui la raspundere penala.

Potrivit legii învinuitul este persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala,cât timp nu a fost pusa în miscare actiunea penala împotriva sa. Rezulta ca inculpatul este persoana fata de care s-a pus în miscare actiunea penala(art.23 C.pr.pen.)Trebuie retinut ca diferentierea dintre învinuit si inculpat este importanta, data fiind pozitia procesuala diferita a acestora. Astfel, în conformitate cu dispozitia expresa a legii procesual penale, inculpatul este parte în proces pentru ca el este subiect pasiv al actiunii penale si eventual subiect pasiv al actiunii civile. Asadar deosebirea cea mai importanta între inculpat si învinuit conta în aceea ca primul are calitatea de parte pe când celalalt nu are o asemenea pozitie. De aici rezulta ca inculpatul, ca subiect tras la raspundere penala, poate fi supus la îndatoriri mai mari decât învinuitul, având corespunzator si drepturi mai largi.

De exemplu, învinuitul nu este privat de libertate timp mai îndelungat putând fi numai

retinut 24 de ore sau arestat 5 zile. Dimpotriva, arestarea inculpatului poate dura initial 30 de zile cu posibilitati de prelungire potrivit legii. Inculpatul are conform art.250 C.pr.pen.dreptul sa ia cunostinta de toate materialele de urmarire penala în cadrul prezentarii acestora de catre organul de cercetare penala, dupa efectuarea actelor de cercetare. Realizarea institutiei ramâne numai o posibilitate pentu învinuit, procurorul procedând la prezentarea materialului de urmarire penala numai daca socoteste necesar(art.257 C.pr.pen.)

Inculpatul având pozitia de parte în proces dobândeste în general aceleasi drepturi si obligatii ca orice alta parte. Inculpatul are dreptul sa participe la anumite acte de urmarire penala si la sedintele de judecata uneori prezenta sa fiind chiar obligatorie; el poate propune administrarea de probe, poate formula cereri, poate ridica exceptii si pune concluzii; inculpatul poate face plângere împotriva actelor de urmarire penala si folosi caile de atac îndreptate contra hotarârilor judecatoresti. Egalitatea pozitiilor procesuale a partilor este o conditie pentru promovarea echitabila a intereselor legitime contrarii ale acestora.

Întrucât inculpatul este tras la raspundere penala, legea a asigurat acestuia si unele drepturi suplimentare pe care celalalte parti nu le au, majoritatea lor fiind legate de exercitarea dreptului de aparare. De pilda, daca procurorul a pus în miscare actiunea penala, organul de cercetare îl cheama pe inculpat, îi comunica fapta pentru care este învinuit si îi da explicatii cu privire la drepturile pe care le are(art.237 C.pr.pen.); inculpatului i se prezinta materialul de urmarire penala potrivit art.250 si urm. C. pr.pen.; inculpatului arestat i se comunica odata cu citatia pentru primul termen de judecata si copia actului de sesizare a instantei (art.3138554C.pr.pen.); inculpatului i se acorda ultimul cuvânt(art.341 C. pr pen.)

Fisiere in arhiva (1):

  • Tactica Ascultarii Invinuitului sau Inculpatului.doc

Alte informatii

UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU” BUCURESTI FACULTATEA DE DREPT