Teorii Privind Suicidul

Teoria biologica

Sustine ca suicidul are cauze pur patologice, mai ales psihiatrice de unde si numele de suicidopatie.

Suicidul ar fi deci un simptom de boala psihica, care exprima o stare de anxietate de natura organica si doar in putine cazuri de natura emotiva,

Suicidul ar fi o reactie patalogic de personalitate in fata unei situatii considerate fara iesire.

Conform acestei teorii, suicidul se structureaza ca idee si realizare inca din copilarie, consecutiv scaderii instinctului de conservare, prin carenta afectiva si prin sentimentul de insecuritate de origine materna. Astfel, se vorbeste despre un sindrom presuicidar caracterizat prin restrangerea cu varsta a elanului mintal, printr-o agresivitate blocata din copilarie, prin inlucuirea realitatii cu imaginatie morbida, care duce la pierderea valorii propriei vieti.

Cioran admitea ca sinucigasii simt o pornire patologica spre moarte careia desi ii rezista constient, nu o pot suprima. Ele considera ca nu exista suicid din hotarari rationale, rezultate din reflectarea asupra inutilitatii sau asupra neantului vietii. Nimeni nu se sinucide din cauza unor intamplari externe,ci din cauza dezechilibrului sau interior.

Teorii sociologice

Suicidul exprima o tulburare a integrarii individului in relatiile sociale si a reglarii lor, al excesului de integrare sociala,al frustrarii sociale si apanaj al celor slab integrati social si al unor relatii social excesive ce duc la subordonare.

Individul e dominat de realitatea moral-sociala ce il depaseste si frecventa suicidului este invers proportionala cu gradul de integrare al subiectului in grupul social.

In suicid se individualizeaza cauze sociale generale, frecventa suicidului putand fi raportata la cresterea cauzelor de anomie sociala, de tip macro-social(crize economice), micro-social(familie patogena)sau insititutional(coruptia). Frecventa mai mare a comportamentului suicidar in centrul metropolelor decat laperiferia lor, in conditii de mizerie sociala”, si de alienarea a omului pare sa dea credit teoriilor sociologice. Absenta sentimentelor si convingerilor religioase, a devalorizarii traditiilor morale, crizele economice cu somajul lor si excesul de urbanizare, cu depersonalizarea interrationale toate generand anomie sociala, pot explica comportamentul suicidar anomic reactional unor conditii sociale patogene.

D conchidea ca suicidul are un determinism socio-genetic prin afectarea constiintei individuale.

Suicidul ar fi o reactie de aparare in fata unei situatii afective posibile generata mezologic(de factorii externi), cuplare a unui temperament suicidogen cu o pulsiune agresiva generata de dezgust pentru viata, facandu-l inevitabil.

Teoriile psihanalitice

Considera comportamentul suicidar ca o dezorganizare a personalitatii prin insuficienta sau tulburarea organizarii pulsiunilor si mecanismelor de aparare al eului.

Astfel, comportamentul suicidar ar fi un esec de exteriorizarare al pulsiunilor agresive, o pedeapsa asupra eului prin de tensiuni culpabile. Pentru psihanalisti, atunci cand eul nu mai coopereaza cu supra-eul, se ahinileaza sensibilitatea primitiva si se ajunge la auto-distructie.