Traficul de Persoane

Cap.1. Noţiunea de TRAFIC DE PERSOANE

1.1. Preocupări internaţionale de definire

În ultimii ani s-a constatat o creştere permanentă a traficului de persoane către, prin şi dinspre Sud-Estul Europei, lucru care reprezintă atât o provocare majoră pentru forţele poliţieneşti, cât şi o problemă gravă de violare a drepturilor omului.

A crescut din ce în ce mai mult convingerea că lupta împotriva traficului necesită o abordare coordonată, multidisciplinară la nivel naţional, regional şi internaţional, care să implice toţi factorii de decizie cu atribuţii în acest domeniu. Acţiunile poliţieneşti de combatere a traficului de persoane se desfăşoară şi sunt legate în mod complex de un context mai larg, care include egalitatea dintre sexe, antidiscriminarea, respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi a principiilor democraţiei în activitatea poliţiei.

Pe lângă studierea fenomenului şi a modului de operare folosit de reţelele de trafic, este importantă şi cunoaşterea unui element deosebit de important în lupta antitrafic: definirea infracţiunii de trafic de persoane, aşa cum apare ea în diferitele acorduri internaţionale.

Dacă infracţiunea nu este clar definită, atât studiul problemei cât şi elaborarea unor soluţii devin aproape imposibile. De asemenea, soluţiile găsite vor varia în funcţie de modul în care este definită infracţiunea. Lipsa unei definiţii clare îngreunează şi cooperarea transfrontalieră. Atâta vreme cât guvernul, poliţia, instituţiile judiciare şi organizaţiile OIG-ONG nu se vor concentra pe acelaşi tip de infracţiune şi pe acelaşi tip de victime, strategiile şi soluţiile propuse vor rămâne necoordonate şi ineficiente.

Într-un număr considerabil de ţări, legea penală nu prevede traficul de persoane ca infracţiune distinctă. Traficul este pedepsit prin intermediul altor legi sau nu este pedepsit deloc. În astfel de cazuri, traficanţii femeilor în scopul prostituţiei sunt puşi sub acuzare pentru infracşiunea de contrabandă sau pentru infracţiuni legate de prostituţie, cum ar fi proxenetismul sau favorizarea prostituţiei. Prin caracterul restrâns al acestor legi şi pedepsele minore acordate, traficanţii scapă cu o pedeapsă destul de mică, poate chiar numai cu o amendă, pe care nu le este greu să o plătească. Această situaţie nu reflectă în nici un fel caracterul grav şi brutal al infracţiunilor de trafic de persoane şi duce la percepţia unor infracţiuni cu "profit înalt şi risc scăzut", percepţie care încurajează infractorii din "crima organizată" să se implice în acest tip de activităţi.

De mult prea multe ori, victimele sunt urmărite în instanţă pentru intrare ilegală în ţara respectivă sau pentru alte infracţiuni, din simplul motiv că legile sunt aplicate în mod mecanic, împotriva unor persoane care nu au fost încă identificate ca victime ale unor infracţiuni grave. În plus, eforturile de a combate traficul de persoane prin urmărirea în instanţă pentru delicte legate de prostituţie, implică faptul că guvernele consideră traficul de persoane ca fiind egal cu diferitele forme de muncă în industria sexului, indiferent dacă victimele au participat sub constrângere sau nu. Traficul de persoane cuprinde toate formele de muncă forţată, sclavie şi aservire în toate industriile, de exemplu în industria sexului, în producţie sau în agricultură. El nu ar trebui amestecat cu contrabanda (introducere ilegală de persoane) sau cu prostituţia, fiind vorba de o infracţiune distinctă, care implică grave încălcări ale drepturilor omului.

În alte state, chiar dacă traficul de persoane este prevăzut de lege ca infracţiune separată, se pedepseşte numai traficul pentru scopuri sexuale şi se omit celelalte forme de exploatare, în care victimele traficate sunt ţinute în condiţii de muncă forţată, sclavie sau aservire. Prin aceast, legea nu protejează victimele traficate în scopul muncii forţate în gospodărie sau în fabrici sau în scopul serviciilor sexuale altele decât prostituţia, cum ar fi pornografia, strip-tease-ul sau masajul. În toate aceste cazuri, traficanţii nu vor fi urmăriţi în justiţie şi nu vor fi pedepsiţi.

- Definiţia Naţiunilor Unite privind traficul de persoane

Până acum câtva timp, la nivel regional şi internaţional nu exista o definiţie universal valabilă şi obligatorie din punct de vedere legal. Lucrătorii din acest domeniu utilizau diferite definiţii, care deseori se suprapuneau sau se dublau.Această problemă a fost rezolvată prin efectuarea unor cercetări, care au dus la elaborarea şi publicarea Protocolului Naţiunilor Unite pentru prevenirea, combaterea şi pedepsirea traficului de persoane, în special femei şi copii, ca anexă la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva crimei organizate transfrontaliere.Această convenţie, cunoscută mai mult sub numele ei scurt de "Protocolul de la Palermo", a stabilit un standard referitor la infracţiunile de trafic. În multe state, legislaţia specifică luptei anti-trafic a fost elaborată sau se află în curs de elaborare, bazându-se în întregime pe prevederile acestui Protocol