Arendă

Introducere.

Realitatea actuală tot mai des şi tot mai intens ne dictează condiţii şi reguli noi de convieţuire în societate, ceea ce presupune schimbarea rapidă a viziunii asupra fenomenelor social-juridice a fiecărui om şi a societăţii în întregime.

Dreptul Civil, fiind o ramură de drept veche si în acelaşi timp permanent nouă, joacă un rol deosebit în dezvoltarea relaţiilor socio-juridice, deoarece normele juridice reglementează nu numai domeniile generale a acestor relaţii ci şi în interesele personale a oamenilor in cadrul relaţiilor de gestionare a drepturilor de care se bucură în fiece zi. Astfel, în lucrarea dată voi face referire la contractele civile, şi, în special la arendă.

Actualitatea temei investigate. Contractul de arendă este un contract important şi destul de des întâlnit în relaţiile dintr-o societate, astfel devenind subiectul unei teme ce permanent preocupă atenţia specialiştilor în domeniu datorită derogării acesteia de la principiile generale ale ramurii. În acest context contractul de arendă ocupă un loc important în cadrul activităţii cognitive ale savanţi-lor şi practicienilor din domeniul dreptului civil.

La etapa actuală, contractul de arendă este recunoscut în majoritatea ţărilor lumii, fiind cores-punzător reglementat de legislaţiile acestor ţâri şi apare în societatea contemporană aproape tot atât de des ca şi alte contracte civile, fiind posibil şi accesibil din punct de vedere juridic.

Scopul şi obiectivele lucrării. Actualitatea stringentă a problemelor legate de modalitatea de încheiere a contractului de arendă, de exercitare a drepturilor părţilor, stingerea contractului de arendă etc. ne obligă să facem o analiză pertinentă a tuturor problemelor apărute în legătură cu realizarea acestei operaţiuni tehnico-juridice complexe. Astfel, la realizarea acestei lucrări mi-am propus următoarele obiective:

- a supune cercetării amănunţite contractul de arendă şi a stabili semnele definitorii ale acestuia

- a elucida aspectele de bază ce guvernează materia contractului de arendă.

- a analiza legislaţia în vigoare a Republicii Moldova privind arenda şi a scoate la iveală imperfecţiunile (neajunsurile) legislative din domeniul enunţat;

- a examina, sub aspect comparativ,legislaţiile ţărilor străine (în special cel al României) ce vizează domeniul nominalizat mai sus.

Baza teoretico-ştiinţifică şi metodologică a cercetărilor. Cercetările întreprinse sau bazat pe studierea doctrinei, legislaţiei şi practicii existente în domeniul dat. Ca metode de cercetare au fost folosite metoda logică (analiza şi sinteza), metoda istorică şi sistematică, precum şi metoda juridică comparativă.

În investigaţiile noastre drept punct de reper legal a servit Constituţia Republicii Moldova,ca lege fundamentală, Codul civil al Republicii Moldova, Codul civil al României.

Au fost analizate, de asemenea, literatura ce reglementează subinstituţia dată în alte ţări, precum şi alte acte care au fost relevante temei tezei date.

Baza teoretico-ştiinţifică a cercetărilor a constituit lucrările savanţilor autohtoni şi de peste Prut, care au abordat tematica contractului de arendă, cum sunt: Cojocarii A., Patraşcu B., Deak Francisc, Macovei Dumitru, Cadaru Iolanda Elena, Motica Radu, Moţiu Florin, Toader Camelia, etc.

1. Notiunea, importanta si particularitătile contractului de arendă

Noţiunea relaţiilor de arendă este luată în discuţie în art. 2 al Legii Re¬publicii Moldova "Cu privire la arendă" din 14 ianuarie 1992 (în continuare, Legea 861/1992) , unde se menţionează ca în relaţiile de arendă arendaşul, pe bază de contract, posedă şi foloseşte contra plată bunuri ce aparţin persoanei care dă în arendă.

O abordare mai largă a relaţiilor de arendă se conţine în art. 2 al Legii Republicii Moldova "Cu privire la arendă în agricultură" din 15 mai 2003 (în continuare, Legea 198/2003), unde se stabileşte ca arenda în agricultură reprezintă darea în posesiune şi folosinţă, pe bază de contract, pe o durată de¬terminată, contra plată, a terenurilor şi a altor bunuri agricole.

Definiţia contractului de arendă e formulată în acelaşi art. 2 al Legii nr. 198/2003, conform căruia contractul de arendă este un acord încheiat între o parte, proprietar sau un alt posesor legal al terenurilor si al altor bunuri agricole, denumit arendator şi o altă parte, denumită arendas în vederea ex¬ploatării acestora pe o durată determinată si la un preţ stabilit de părţi.

Arenda, conform art. 911, alin. l CC,e contractul încheiat între o parte - proprietar, uzu-fructuar sau un alt posesor legal de terenuri şi de alte bunuri agricole (arendator)- şi altă parte (arendaş) cu privire la exploatarea acestora pe o durată determinată şi la un preţ stabilit de părţi.

În doctrina română se menţionează că contractul de arendare,varietate a contractului de locaţiune, este un contract prin care una dintre părţi, numită arendator, transmite celeilalte părţi, numită arendaş,bunuri agricole în vederea exploatării pe o durată determinată si în schimbul unui pret,numit arendă, stabilit de părti.

Reglementare.Contractul de arendare e reglementat prin Legea arendării nr.16/1994(modifi-cată prin L.nr.58/1995 si L.nr.65/1998 pentru modificarea si completarea în nr. 16/1994). Aceste dispozitii se completeaza cu prevederile legislatiei civile, in măsura in care acestea nu sunt contrare Legii nr.16/1994(art.26). Înseamnă ca,in completarea celor doua acte normative se aplica,în conditi-ile aratate, "regulile particulare la arendare" prevazute in Codul civil (art.1454, ce n-au fost abrogate expres de lege), iar apoi dispozitiile care guverneaza locatiunea de drept comun, arendarea fiind o varietate a acesteia. in completarea acestor norme, se aplica regulile din partea generala a dreptului civil obligational (teoria generala a obligatiilor civile). Precizam ca legile comerciale nu sunt inci-dente in materie, întrucât contractul de arendare are natura pur civilă.

După cum vedem, între aceste definiţii ale contractului de arendă nu sunt deosebiri esenţiale.

Contractul de arendă e un contract sinalagmatic,deoarece încheierea lui dă naştere la drepturi şi obligaţii reciproce şi interdependente pentru am¬bele părţi.