Căile ordinare de atac în materie penală

Caile de atac sunt mijloacele legale prin care anumiti subiecti procesuali pot cere declansarea unui control procesual asupra unei hotarâri judecatoresti pe care o considera incorecta,în urma careia instanta competenta efectueaza aceasta activitate în conditiile legii în scopul confirmarii hotarârilor corecte sau a înlocuirii celorlalte cu hotarâri legale si temeinice.

Necesitatea cailor de atac este justificata,pe de o parte,de constatarea ca pot fi date,din diferite motive hotarâri care nu retin corect adevarul sau sunt contrare legii în totalitate sau partial si acestea trebuiesc îndreptate,iar pe de alta parte se confirma hotarârile corecte,întarind astfel autoritatea actului în justitie.

În cazul când împotriva unei hotarâri penale nu s-a exercitat o cale de atac aceasta intra în puterea lucrului judecat.Folosirea oricarei cai de atac face sa declanseze cea de a doua etapa a fazei de judecata.

Deci,judecata în caile de atac nu poate avea loc daca nu s-a efectuat judecata în prima instanta sau în prima instanta si alte cai de atac,pentru ca este o activitate de control judecatoresc.

Controlul judecatoresc pe care orice cale de atac îl declanseaza are un rol preventiv si unul reparator.Caile de atac ajuta la preîntâmpinarea greselilor,deoarece o instanta care stie ca activitatea sa jurisdictionala poate fi supusa controlului va fi desigur mai atenta.Posibilitatea folosirii cailor de atac reprezinta pentru instanta învestita cu solutionarea cauzei un stimulent de a judeca cu maximum de atentie si o piedica împotriva arbitrariului si abuzului în stabilirea faptelor si aplicarea legii.

Caile de atac vor avea si un caracter reparator prepoderent,deoarece se vor îndrepta hotarârile unde din diferite motive s-a retinut gresit o stare de fapt sau s-a aplicat gresit legea,prin contributia partilor care vor deveni mai atente si mai cunoscatoare dupa ce s-a pronuntat prima instanta sau mai multe instante si prin experienta si competenta judecatorilor de la instantele de control care au deja un material de la care pot pleca în activitatea de judecata.Exercitarea cai de atac îndeplineste doua sarcini:repararea greselilor structurate în hotarârea judecatoreasca;realizarea uniformitata în interpretarea si aplicarea legilor.Rezulta ca obiectul cailor de atac consta în determinarea noii judecati,iar finalitatea lor în repararea erorilor comise de prima instanta.

Principiul existentei si necesitatii cailor de atac este afirmat în Pactul International referitor la drepturile civile si politice,care în art.145 enunta regula „orice persoana declarata ca raspunzând de savârsirea unei infractiuni are dreptul în conformitate cu normele prescrise de lege sa ceara examinarea de catre o jurisdictie superioara a declararii vinovatiei sale si a pedepsei aplicate”.

Avantajul usor sesizabil si incontestabil al cailor de atac este ca ofera ofera partilor garantia unei examinari repetate a procedurii judiciare.Posibilitatea amplificarii gradelor de jurisdictie contribuie la atingerea în cât mai bune conditii a scopului urmarit de orice procedura judiciara,respectiv acela de a descoperi adevarul si a face lumina deplina în cauza penala.Inconvenientele majore ale cailor de atac sunt numeroase dar nu suficiente pentru a înlatura institutia ca atare.Printre ele se amintesc:existenta unor considerente de natura a opri operativitatea procesuala cu admiterea tuturor riscurilor dilatorii ale procedurii;cresterea sarcinilor financiare pentru stat si parti prin sporirea costurilor unui mecanism mai complicat si mai de lunga durata;erodarea creditului si prestantei instantelor de grad inferior ale caror hotarâri pot fi infirmate de cele stabilite la nivelele superioare ca urmare a exercitarii cailor de atac si altele.

În procesul penal român actual,apelul si recursul reprezinta singurele cai de atac ordinare împotriva hotarârilor instantelor de judecata.