Cuprins
- CAPITOLUL I - ASPECTE INTRODUCTIVE CU PRIVIRE LA CAPACITATEA CIVILĂ A PERSOANEI FIZICE
- 1.1. Delimitări conceptuale cu privire la persoana fizică .. 3
- 1.2. Capacitatea civilă a persoanei fizice 5
- CAPITOLUL II - ASPECTE GENERALE CU PRIVIRE LA CAPACITATEA CIVILĂ DE FOLOSINȚĂ A PERSOANEI FIZICE
- 2.1. Noțiuni și caractere juridice ale capacității civile de folosință a persoanei fizice . 6
- 2.2. Începutul capacității civile de folosință a persoanei fizice .. 9
- CAPITOLUL III - ASPECTE TEORETICE CU PRIVIRE LA CONȚINUTUL CAPACITĂȚII CIVILE DE FOLOSINȚĂ A PERSOANEI FIZICE
- 3.1. Noțiune 11
- 3.2. Reguli de determinare a conținutului capacității civile de folosință a persoanei fizice .
- 12
- 3.3. Criterii de determinare a conținutului capacității civile de folosință a persoanei fizice .
- 13
- CAPITOLUL IV - LIMITAREA CAPACITĂȚII CIVILE DE FOLOSINȚĂ A PERSOANEI FIZICE
- 4.1. Incapacitatea civilă de folosință a persoanei fizice 14
- 4.2. Clasificarea incapacității civile de folosință a persoanei fizice ... 15
- 4.3. Sancțiuni care intervin nerespectării unei incapacități civile de folosință a persoanei fizice .. 17
- CAPITOLUL V - ÎNCETAREA CAPACITĂȚII CIVILE DE FOLOSINȚĂ A PERSOANEI FIZICE
- 5.1. Moartea persoanei - sfârșit al capacității de folosință 19
- 5.2. Declararea judecătorească a morții .. 19
- 5.3. Procedura declarării dispariției 21
- 5.4. Procedura declarării judecătorești a morții ... 22
- CONCLUZII .. 26
- BIBLIOGRAFIE 27
Extras din proiect
CAPITOLUL I
ASPECTE GENERALE CU PRIVIRE LA CAPACITATEA CIVILĂ DE FOLOSINȚĂ A PERSOANEI FIZICE
SECȚIUNEA 1.1.
DELIMITĂRI CONCEPTUALE CU PRIVIRE LA
PERSOANA FIZICĂ
Persoana este elementul central al dreptului civil. În sens strict juridic, persoana este o abstracțiune . Însuși cuvântul „persoană” provine din cuvântul latinesc persona, iar mai mult decât atât, oricât ar părea de ciudat, ea este o metaforă, care a coborât de pe scenă și a pătruns în viața cetății! În timp ce masca ajunge să se identifice cu personajul, iar noua noțiune, cu înțeles similar, este preluată drept.
Dreptul fiind un fenomen social, persoana nu putea fi decât omul. Și totuși, între noțiunile de „om” și „persoană” nu există o suprapunere perfectă. Noțiunea de om ca subiect de drept este folosită deseori în actele internaționale (Declarația universală a drepturilor omului) . În timp ce omul are o existență concretă, independentă de orice recunoaștere a acestei calități de către legiuitor, persoana care a „coborât de pe scenă” și a pătruns în lumea juridică este doar o abstracțiune. Persoana este entitatea căreia legea îi recunoaște aptitudinea de a fi titulară de drepturi și de obligații, ceea ce echivalează cu calitatea de subiect de drept .
Pentru dreptul civil actual, „persoană” este, deci, orice om, indiferent de orice alte trăsături care l-ar putea diferenția în raport cu alți oameni.
Așa cum dreptul civil este o parte a dreptului român, noțiunea de „subiect de drept civil” reprezintă diferența specifică în raport cu noțiunea „subiect de drept”, care este genul proxim .
Subiectele de drept civil, adică participanții la raporturile juridice civile (purtătorii de drepturi subiective civile și de obligații civile), se împart în două categorii: persoanele fizice și persoanele juridice .
Dintre cele două categorii de persoane ale subiectului de drept civil, obiectul prezentei acestei lucrări va fi centrată într-o oarecare măsură pe persoana fizică și pe atribuțiile sale reprezentate printr-o categorie specifică capacității civile de folosință.
Calitatea de persoană fizică îi este proprie omului și ea este consecința existenței sale. Este motivul pentru care unii autori vorbesc despre „umanitatatea persoanei fizice” pentru a evidenția esența acestei noțiuni .
Termenul de „persoană juridică” nu este poate cel mai potrivit. Știința dreptului nu studiază omul în integritatea lui. Ea nu studiază omul din punct de vedere fizic și nici, în întregime, omul sub aspect fiolosofic. Știința dreptului privește oamenii ca participanți la relațiile sociale, și anume ca aprticipanți la acele raporturi sociale care formează obiect de reglementare pentru norma juridică .
Deși, așa cum arătăm, desemnarea omului, ca subiect de drept prin cuvintele „persoană fizică” nu este poate cea mai fericită, cu toate acestea, dat fiind faptul că expresia este adânc încetățenită în știința dreptului și în legislația noastră, socotim și noi că nu sunt motive să se renunțe la ea .
Cu toate acestea, în ultimul timp a fost consacrată și expresia drepturile animalelor, ea trebuie privită doar ca o metaforă, menită să scoată în evidență necesitatea protejării acestora, dată fiind calitatea lor de ființe vii, iar nu ca fiind expresia unei noi categorii de persoane . Este ceea ce rezultă și din cuprinsul Convenției europene pentru protecția animalelor de companie, ratificată de România .
Instituția persoanei fizice este reglementată în mai multe acte normative : Codul civil în vigoare (art. 34-186), O.G. nr. 41/2003 privind dobândirea și schimbarea pe cale adiminsitrativă a numelor persoanelor fizice , O.G. nr. 69/2002 privind regimul juridic al cărții electronice de identitate , Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă , Legea nr. 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Bibliografie
I. LEGISLAȚIE:
1. Codul civil, adoptat prin Legea nr. 287/2009 și republicat în Monitorul Oficial al României, nr. 505 din 15 iulie 2011, după completările și modificările care i-au fost aduse prin Legea nr. 71/2011;
2. Codul de procedură civilă - Legea nr. 134/2010, republicată.
3. Culegerea de acte normative după documente oficiale, Constituția României, Editura Meteor Plus, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003;
4. Convenția cu privire la drepturile copilului adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989 publicat în M.Of. nr. 109 din 28 sept. 1990;
5. Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, convenție din 4 noiembrie 1950(actualizată), amendată prin
Regimul juridic al cărții electronice de identitate, republicată în M. Of. al României, nr. 844/15 septembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare;
6. Convenția internațională privind drepturile copilului (ratificată prin Legea nr. 18/1990);
7. Decretul nr. 31/1954 cu prevederile art. 5 alin. (2) privind persoana fizică și persoana juridică;
8. Decretul nr. 212/1974 de ractificare a Pactului internațional privind drepturile civile și politice ale omului;
9. Decretul nr. 31/1954;
10. Legea nr. 18/1991 - Legea fondului;
11. Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată în M. Of. al României, nr. 339 din 18 mai 2012;
12. Legea nr, 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului;
13. Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile propietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente;
14. Legea nr. 312/2005, art. 4-5;
15. O.U.G. nr. 88/1997 art. 26.
16. Protocoalele nr. 3, 5 și 8 și completată prin Protocolul nr. 2 (actualizată până la data de 8 decembrie 2014);
17. Pactul internațional privind drepturile civile și politice ale omului din 16 decembrie 1966, publicat în Buletinul Oficial nr. 146 din 20 noiembrie 1974;
18. Schimbarea pe cale adiminsitrativă a numelor persoanelor fizice, publicată în M. Of. al României, nr. 68/2 februarie 2003 și aprobată prin Legea nr. 323/2003 (M. Of. nr. 510 din 15 iulie 2003), cu modificările și completările ulterioare;
II . DOCTRINĂ:
1. A. Bâcu, Caiet de curs la disciplina Drept civil general, Institutul de Științe Penale și Criminologie Aplicată, Chișinău, 2013;
2. Gh. Beleiu, Drept civi român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Ediția a XI-a, revăzută și adăugită de M. Nicoale și P. Trușcă, Editura Universul Juridic, București, 2007;
3. E. Chelaru, Drept civil. Persoanele, Ediția a V-a, rezivuită și adăugită, Editura C.H. Beck, București, 2020;
4. D. Ciochină, Drept civil. Persoanele. Manual de studiu individual, Editura Pro Universitaria, București, 2012;
5. C. Diaconu și C. Firică, Drept civil. Partea generală. Persoanele, Editura Fundației România de Mâine, București, 2013;
6. C. Stătescu, Drept civil. Persoana fizică. Persoana juridică. Drepturile reale, Editura Didactica și Pedagogica, București, 1970;
7. Suport de curs la disciplina Drept civil. Persoanele, Editura Al.I. Cuza, Iași, 2012.
8. C. Turianu, Drept civil. Partea generală. Persoanele, Ediția a II-a, Editura Fundației România de Mâine, București, 2007;
9. C.T. Ungureanu, Drept civil. Partea generală. Persoanele, Ediția a II-a, Editura Hamangiu, București, 2013;
10. O. Ungureanu și C. Munteanu, Drept civil. Persoane, în reglementarea noului Cod civil, Ediția a III-a, Editura Hamangiu, București, 2015;
III. ALTE SURSE:
1. Dicționarul explicativ al limbii române, apărut sub egida Academiei României - Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” (D.e.x.), ediția a II-a, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998;
2. Gh. Guțu, Dicționar latin-român, Editura Humanitas, București, 2018.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Capacitatea civila de folosinta a persoanei fizice.docx