Capacitatea de Folosință a Persoanei Juridice

Secţiunea 1

Noţiunea persoanei juridice

În lipsa unei definiţii legale a persoanei juridice, în literatura de speciali¬tate au fost formulate mai multe definiţii pentru acest subiect de drept.

În doctrina noastră actuală, este dominantă concepţia potrivit căreia, pentru dreptul civil, "persoana juridică este subiectul colectiv de drept, adică un colectiv de oameni care, întrunind condiţiile cerute de lege, este titular de drepturi subiective şi obligaţii civile" .

În ce ne priveşte, vom desemna prin noţiunea de persoană juridică entitatea (ansamblul de elemente umane şi materiale) care, îndeplinind condiţi¬ile prevăzute de lege, este titulară de drepturi şi obligaţii .

Sediul principal al materiei îl constituie, deocamdată, Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice (art. 2 şi art. 25-53).

Pentru anumite categorii de persoane juridice există însă o serie de acte normative (speciale în raport de dreptul comun în materia persoanelor juridice), dintre care, exemplificativ, menţionăm: Legea nr. 15/1990 privind "reorganizarea" unităţilor economice de stat în regii autonome şi societăţi comerciale, Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricul¬tură, Legea nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale din domeniul asigurărilor, Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate, Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori, Legea nr. 27/1996 a partidelor politice, Legea nr. 109/1996 privind organi¬zarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi a(le) cooperaţiei de credit, Legea nr. 114/1996 a locuinţei, Legea bancară nr. 58/1998, Legea nr. 101/1998 privind statutul Băncii Naţionale a României, Ordonanţa nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii etc.

Secţiunea 2

Enumerarea şi clasificarea persoanelor juridice

2.1. Enumerarea persoanelor juridice

În rândul persoanelor juridice, includem:

 Statul. Potrivit art. 25 alin. l din Decretul nr. 31/1954, statul este persoană juridică în raporturile juridice la care participă nemijlocit, în nume propriu, ca titular de drepturi şi obligaţii . Astfel, statul: este titularul dreptului de pro¬prietate publică asupra bunurilor din domeniul public de interes naţional, cât şi titularul dreptului de proprietate privată asupra altor bunuri; încheie diverse acte juridice cu alte persoane juridice sau cu persoane fizice (de exemplu, un bun proprietatea statului este închiriat); răspunde patrimonial pentru erorile judiciare săvârşite în procesele penale, constând în condamnarea sau luarea unei măsuri preventive pe nedrept (art. 504 şi urm. C. proc. pen.); dobândeşte moştenirile vacante (art. 680 C. civ.), în sensul că patri¬moniul succesoral, în tot ori, după caz, în parte, trece în proprietatea statului atunci când nu există moştenitori sau atunci când vocaţia succesorală con¬cretă a moştenitorilor nu se întinde asupra întregii mase succesorale;