Capacitatea de folosință și capacitatea de exercițiu a persoanei fizice

CAPITOLUL I

NOTIUNILE DE PERSOANA FIZICA SI DE PERSONALITATE JURIDICA

Aspecte introductive

1.1. Notiunea de persoana fizica

Numai oamenilor le este recunoscuta calitatea de subiect de drept,calitatea de persoane. Notiunea de persoana fizica desemneaza deci omul, privit in individualitatea sa. Subiectul de drept civil este definit in literatura de specialitate ca fiind „acel subiect de drept care este titular de drepturi si obligatii civile”.O categorie importanta de astfel de subiecte de drept civil o constituie persoanele fizice.

In cadrul dreptului civil se impune studierea,in primul rand,a conditiei juridice a persoanei fizice.Conditia actuala a persoanei fizice s-a conturat treptat prin adoptarea in 1864 a Codului civil roman si a unei legislatii civile completatoare care reglementeaza cele mai variate aspecte ale relatiilor sociale respective.Persoana fizica,omul, este un subiect de drept universal,putatnd participa la cele mai variate raporturi juridice.

Este de principiu ca numai oamenii au calitate de subiect de drept civil.A fi subiect de drept civil inseamna a fi participant la raporturi juridice civile,titular de drepturi si obligatii civile,concretizata in aptitudinea de a-si pune in valoare drepturile si obligatiile ce-i sunt recunoscute,respectiv impuse.Aceasta vocatie se fondeaza pe capacitatea juridica a titularului de drepturi si obligatii,adica pe o calitate specific umana,care sintetizeaza doua atribute fundamentale ale fiintei umane,ratiunea si libertatea,dandu-le relevanta sub aspect juridic.Din datele biologice exista trei ordini ale vietii : vegetalul, animalul si umanul.Persoanele sau fiintele umane sunt subiecte de

drept.Subiect de drept civil este persoana care participa individual sau colectiv la raporturile juridice civile, ea este titulara de drepturi si obligatii civile, dar si motorul vietii juridice.

In dreptul civil persoana fizica nu este privita in primul rand prin prisma existentei biologice a omului ci ca o abstractiune juridica: titularul de drepturi si obligatii civile aflat in raporturi cu alte persoane.

Astazi dreptul civil studiaza corpul uman, organele si tesuturile detasate de el si chiar durerea fizica sau psihica.In limbajul juridic cuvantul persoana singur se refera in primul rand la persoana fizica.De la romani incoace dreptul civil opereaza cu doua mari categorii: titularii de drepturi si obligatii, care sunt persoanele si obiectele acestori drepturi, care sunt lucrurile.

Calitatea de persoana fizica ii este proprie omului si ea este consecinta existentei sale.

Aspectul,,este cat se poate de evident pentru antichitate si chiar pentru perioadele mai recente in care anumite persoane aveau conditia de sclavi. In dreptul roman, spre exemplu, se facea diferenta intre omul liber, care avea calitatea de persoana si era astfel titular de drepturi si obligatii si sclavul, care, fiind considerat un lucru (res), nu putea avea drepturi subiective, astfel nu putea fi proprietar, creditor al altei persoane sau debitor.Sclavului nu i se recunostea calitatea de subiect de drept ci era un bun pe care stapanul sau il putea cumpara si vinde.

Sclavia a continuat sa existe in anumite regiuni ale globului pamantesc pana in vremurile moderne, ceea ce a condus la necesitatea prohibirii sclavajului prin documente internationale, cum sunt Declaratia universala a drepturilor omului din 1948 si Conventia europeana a drepturilor omului din 1950.

Consecinta juridica a acestei interziceri este aceea ca, in prezent, orice individ uman este o persoana si poate fi titular de drepturi si de obligatii, deci are calitatea de subiect de drept.”(Eugen Chelaru,Drept civil.Persoanele.Editura C.H.Beck,Bucuresti 2008,p.1)

Diferenta dintre persoana umana si lucru a fost mult timp unul dintre stalpii civilizatiei; ea a eliberat omul din sclavie si pe ea se intemeiaza demnitatea persoanei.

Evolutii, cum ar fi in progresele medicinei, au fost realizate transfuzii sangvine sau a transplanturi de organe precum si s-a simtit necesitatea protejarii intimitatii persoanei si a dreptului sau la imagine au condus la reconsiderarea conceptiei despre persoana fizica, existenta biologica si psihica intrand din ce in ce mai mult sub incidenta dreptului. Persoana fizica este astfel titulara de drepturi si obligatii, dar si omul privit ca obiect de protectie juridica.Pentru a desemna subiectul de drept astfel conceput a fost propus termenul de ,,persoana bio-juridica”.

1.2. Sediul materiei

Principalele acte normative ce formeaza sediul materiei sunt:

- Ordonanta de urgenta 41/2003.

- Codul familiei.

- Legea 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei.(modif.in repetate randuri)

- Legea nr.105/1996 privind evidenţa populaţiei şi cartea de identitate.

- Constitutia art.16,25,49,etc.

- Legea nr.272 /2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului.

- Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice ale omului.

- Convenţia privind drepturile copilului

- Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

- Convenţia privind drepturile copilului

Apararea atributelor de identificare a persoanelor fizice se realizeaza,in principiu,prin aceleasi mijloace juridice(civile,administrative,penale)ca oricare dintre drepturile subiectice ce fac parte din aceeasi categorie.