Capacitatea juridica-civilă a Persoanei Juridice

1. Noțiunea și elementele persoanei juridice

Persoana juridică reprezintă o colectivitate de persoane fizice care participă la raporturile juridice civile ca entitate juridică distinctă de membrii ce o compun. Potrivit art. 18 din noul Cod Civil, orice persoană trebuie să aibă o organizare de sine stătătoare și un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumite scop licit şi moral, în acord cu interesul general. Persoanele juridice sunt grupate în următoarele categorii: persoane juridice particulare sau de drept privat, persoane juridice de drept public, persoane juridice mixte, persoane juridice cu scop patrimonial sau lucrativ, persoane juridice non-profit sau fără scop lucrativ ori persoane juridice morale, persoane juridice române, persoane juridice străine.

Persoana juridică participă în nume propriu în calitate de subiect de drept la variate raporturi juridice (de drept civil, de drept comercial, de dreptul muncii etc.), dobândind drepturi şi asumându-şi obligaţii; ea este un subiect de drept distinct de persoanele fizice care o compun şi în consecinţă, schimbările intervenite în componenţa colectivului de oameni care o formează, nu afectează cu nimic existenţa şi calitatea de subiect de drept al persoanei juridice. Elementele esenţiale ale persoanei juridice sunt cerinţe legale pe care un colectiv de oameni trebuie să le întrunească pentru a fi subiect de drept civil. Din dispoziţiile art. 26 lit. e al Decretului nr. 31/1954 rezultă că elementele personalităţii juridice sunt: organizarea de sine stătătoare (organizare proprie), patrimoniul propriu distinct şi cu un anumit scop, în acord cu interesul public (scop propriu), elementele care trebuie întrunite cumulativ, fiind esenţiale, indispensabile şi suficiente pentru ca o formaţie colectivă să fie recunoscută ca persoană juridică.

2. Inființarea persoanei juridice

Prin "înfiinţarea persoanei juridice" înţelegem crearea unui subiect colectiv de raporturi juridice de drept civil, în condiţiile prevăzute de lege. Pentru ca o persoană juridică să ia fiinţă, pe lângă respectarea condiţiilor de fond privind elementele sale constitutive, mai sunt necesare îndeplinirea unor cerinţe formal - juridice care presupun intervenţia organelor statului care hotărăsc, recunosc sau autorizează înfiinţarea lor. Modalităţile prin care organele statului intervin cu ocazia înfiinţării persoanei juridice sunt determinate de categoria din care acestea fac parte, precum şi de modul în care acestea se înfiinţează, astfel în unele cazuri statul hotărăşte direct înfiinţarea unor persoane juridice (organele de stat sau agenţii săi economici), alte ori doar autorizează înfiinţarea unor organizaţii cu caracter nestatal (partide politice, sindicate), iar alteori doar verifică dacă înfiinţarea unor organizaţii obşteşti corespunde condiţiilor legale, recunoscându-le (organizaţiile cooperatiste).

3. Capacitatea juridică civilă a persoanei juridice

Întocmai ca persoanele fizice, persoanele juridice au capacitatea de folosință şi capacitate de exercițiu. În prezent, art. 206 din noul Cod Civil reglementează diferit capacitatea de folosință a persoanei juridice, în funcție de împrejurare că are sau nu scop patrimonial. Astfel, potrivit art. 206 alin. (1), de principiu, persoana juridică poate avea orice drepturi și obligații civile, afară de cele care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparține decât persoanei fizice. Evident, dispozițiile alin. (1), referindu-se la persoana juridică fără distincție, sunt incidente în cazul ambelor categorii. Spre exemplu, o persoană juridică nu poate avea dreptul la nume sau la domiciliu ori obligația legală de a întreţine, întrucât acestea sunt specifice doar persoanei fizice. În schimb, în temeiul art. 26 alin. (2), persoanele juridice fără scop lucrativ pot avea doar acele drepturi şi obligații civile care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau de statut. Acest text instituie principiul specialităţii capacitații de folosință a persoanei juridice fără scop patrimonial. Facem precizarea că, în vechea reglementare, art. 34 din Decretul nr. 31/1954 instituia principiul specialităţii capacitații de folosință pentru ambele categorii juridice. Actele încheiate cu nesocotirea dispozițiilor art. 206 alin. (1) şi (2) sunt lovite de nulitate absolută. Capacitatea de folosință este dobândită, conform art. 205 din noul Cod civil, diferit, în funcție de formalităţile la care sunt supuse persoanle juridice. Astfel, persoanle juridice supuse înregistrării, au capacitatea de folosință de la data înregistrării lor. Spre exemplu, potrivit art. 5 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la fundații și asociații, asociația dobândește personalitate juridică prin înscrierea în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială își are sediul. În schimb, celelalte persoane juridice au capacitatea de a avea drepturi și obligații, după caz, de la data actului de înființare, de la data autorizării constituirii lor sau de la data îndeplinirii oricărei cerințe prevăzute de lege. Facem precizarea că, potrivit art. 194 din noul Cod civil, persoana juridică se poate înființa prin unul din următoarele moduri:

a) Prin actul de înfiinţare al organului competent, în cazul autorităţilor și al instituțiilor publice, al unităților administrativ-teritoriale, precum şi al operatorilor economici care se constituie de către stat sau de către unitățile administrativ-teritoriale. În toate cazurile, actul de înființare trebuie să prevadă în mod expres dacă autoritatea publică sau instituția publică este persoană juridică;

b) Prin actul de înființare al celor care o constituie, autorizat, în condițiile legii;

c) În orice alt mod prevăzut de lege.