Cerințele Actului Juridic Civil

CAPITOLUL I

CONSIDERENTE GENERALE PRIVIND ACTUL JURIDIC CIVIL

1.1. Noţiunea de act juridic civil

Actul juridic civil reprezintă o manifestare de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte juridice, respectiv de a naşte, modifica ori stinge un raport juridic civil concret.

După cum ştim, actele juridice sunt, ca şi faptele juridice, izvoare ale raportului juridic concret, dar, spre deosebire de acestea din urmă, ele sunt săvârşite chiar cu intenţia ca un atare raport juridic să ia naştere.

Autorul unui delict civil, bunăoară, nu urmăreşte prin săvârşirea acestui fapt producerea de efecte juridice (care constau în obligarea la acoperirea prejudiciului cauzat), în schimb autorul unui testament urmăreşte tocmai producerea de efecte juridice (transmisiunea averii succesorale către cel desemnat ca beneficiar).

Noţiunea de act juridic” este utilizată în literatura juridică şi în practică în două înţelesuri:

- act juridic civil în sens de negotium - desemnează însăşi manifestarea de voinţă intervenită în scopul de a produce efecte juridice civile, operaţiunea juridică în sine ( vânzare-cumpărare, schimb, locaţiune etc.);

- act juridic civil în sens de instrumentum se referă la înscrisul constatator al manifestării de voinţă (al operaţiei juridice), documentul în care această operaţiune este consemnată.

1.2. Clasificări ale actelor juridice civile

1.2.1. Criteriul numărului părţilor

După criteriul numărului părţilor, există acte juridice civile unilaterale, bilaterale şi multilaterale.

Actul juridic civil unilateral este rodul unei singure voinţe, al voinţei unei singure părţi.

- Astfel sunt, de exemplu: testamentul, oferta, promisiunea publică de recompensă, acceptarea unei succesiuni, renunţarea la o moştenire, denunţarea unui contract, confirmarea unui act anulabil, recunoaşterea unui copil etc.

- Oferta de a contracta este, de asemenea, un act juridic unilateral. Ofertantul a decis să vândă un imobil şi formulează această ofertă unei alte persoane. Oferta sa va trebui menţinută până la sfârşitul termenului prevăzut în aceasta sau, dacă nu s-a prevăzut nici un termen, un interval de timp rezonabil.

Aşadar, independent de vreo acceptare, oferta de a contracta produce, prin ea însăşi, efecte juridice: dacă ofertantul nu o menţine întregul interval de timp, se răzgândeşte şi nu mai vrea să vândă, el trebuie să îl despăgubească pe destinatarul ofertei pentru toate cheltuielile pe care acesta le va fi făcut cu evaluarea ofertei.

Între ofertant şi destinatarul ofertei s-a născut un raport juridic în care ofertantul este subiectul pasiv, având obligaţia de a menţine oferta până la sfârşitul termenului, iar destinatarul ofertei este subiectul activ, având dreptul de a pretinde menţinerea ofertei sau, în cazul în care aceasta este revocată înainte de expirarea termenului, de a pretinde despăgubiri pentru cheltuielile făcute (spre exemplu, pentru plata consultaţiei unui evaluator, arhitect, designer, constructor etc.). Izvorul acestui raport juridic îl constituie actul unilateral al ofertantului.

Dacă oferta va fi acceptată de către destinatar, va lua naştere un raport juridic complet diferit; el va avea ca izvor înţelegerea dintre părţi, întâlnirea dintre ofertă şi acceptare, adică un act juridic bilateral. În cadrul acestui raport juridic atât ofertantul, devenit vânzător, cât şi destinatarul ofertei, devenit cumpărător, vor avea şi drepturi şi obligaţii.

Actul juridic civil bilateral este rezultatul acordului de voinţă a două părţi. El poartă denumirea de contract sau convenţie.

Art. 942 din Codul civil defineşte contractul ca fiind : ”acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între dânşii un raport juridic”. Este act juridic civil multilateral acela care reprezintă rodul voinţei a trei sau mai multe părţi. De exemplu, contractul civil de societate.

În determinarea caracterului bi sau multilateral al unui act juridic, nu se va lua în considerare numărul persoanelor între care s-a încheiat contractul, ci numărul părţilor, deci al intereselor contractante. Ca urmare, un contract de vânzare-cumpărare încheiat între doi vânzători şi trei cumpărători rămâne un act juridic bilateral. Tot astfel, contractele colective de muncă sunt acte bilaterale.

Contractele (acte juridice bi sau multilaterale) se clasifică, la rândul lor, în contracte unilaterale şi bilaterale după criteriul conţinutului lor. Dar, ca acte juridice, toate contractele presupun un acord de voinţe, deci nu pot avea caracter unilateral. Cele două clasificări nu se confundă.

- Contractele unilaterale sunt cele în care numai una dintre părţi are calitatea de creditor (este titular de drepturi) şi doar cealaltă parte are calitatea de debitor (are obligaţii).

Spunem că ele se caracterizează prin aceea că dau naştere la obligaţii în sarcina uneia singure dintre părţi.,

Un astfel de contract este, de exemplu, contractul de donaţie.

- Contractele bilaterale sunt cele în cazul cărora fiecare dintre părţi are atât drepturi cât şi obligaţii civile.

Ele se caracterizează prin reciprocitatea obligaţiilor ce revin părţilor şi prin interdependenţa obligaţiilor reciproce. Contractele bilaterale se mai numesc contracte sinalagmatice. Astfel sunt, spre exemplu, contractul de vânzare-cumpărare, contractul de schimb, contractul de locaţiune, contractul de prestări-servicii etc. În cazul fiecăruia dintre acestea, părţile au atât calitatea de creditor, cât şi calitatea de debitor.