Cetățenia în contextul globalizării - aspecte de drept comparat

1. ASPECTE GENERALE ALE GLOBALIZARII

1.1 Ce este globalizarea?

Problemele apar in ceea ce priveste globalizarea inca din momentul incercarii de definire a acestei notiuni. Oamenii de stiinta si opinia publica nu au cazut inca de acord asupra unei singure definitii. Diferite posibilitati de definire a globalizarii sunt prezentate in continuare.

Globalizarea este:

- „ procesul de surmontare al granitelor aparute de-a lungul istoriei. Ea devine astfel sinonima cu eroziunea (dar nu si cu disparitia) suveranitatii statelor nationale si se infatiseaza ca o ‚detasare’ a economiei de piata fata de normele morale si legaturile institutionalizate dintre societati “

- „ intensificarea relatiilor sociale de pretutindeni, prin care locuri aflate la mare distanta unele de celelalte ajung sa se interconecteze astfel incat evenimentele dintr-un loc sunt marcate de procese care au loc intr-un loc de la multi kilometri departare si viceversa “

- „ intensificarea cantitativa si calitativa a tranzactiilor ce depasesc limitarea impusa de granite, concomitenta cu expansiunea spatiala a acestora ”

- „ cea mai mare schimbare economica si sociala de la Revolutia Industriala incoace “

- „ o interdependenta sporita si integrarea diferitelor economii din lume ”

- „ un proces al cresterii numarului legaturilor dintre societati si domenii-problema “

- „ prin globalizare se intensifica concurenta pe piete “

- „ descatusarea puterilor pietii mondiale si slabirea puterii economice a statului “

- „ a devenit un termen la moda, folosit de ceva timp in dezbaterile politice, publicistice si stiintifice in mod inflationist, si care este privit, pe de o parte, ca o „amenintare“ si, pe de cealalta, ca o „oportunitate“ “

Unii cercetatori sustin ca globalizarea ar reprezenta "uniformizarea si diluarea culturilor nationale sau locale intr-un mare tot strabatut de fluxuri si retele de comunicare" , fiind apanajul unor chestiuni politice si deci ideologice

Globalizarea nu este in nici un caz doar economica prin natura, cauzele si consecintele sale. Limitarea conceptului la piata globala este o greseala fundamentala. Globalizarea este si sociala si politica si culturala.

Globalizarea pare sa ameninte identitatea culturala si etnica a natiunilor, asigurandu-le, prin integrarea economica, anonimatul si dizolvarea; „Globalizarea se asociaza mai mult cu primejdia decat cu securitatea, iar in aceste conditii orasele, care au fost construite candva sub forma cetatilor pentru a-i apara pe locuitorii dintre zidurile sale de barbari, de jefuitori, de pradatori, de cotropitori si insetatii de putere, au devenit adevarate jungle sociale in care zidurile nu mai au nici o valoare in fata navalei camatariei ingineresti, a profitului cibernetizat, a culturii manelelor, a modei pornografice, de altfel stapani ai sclaviei democratice.”

1.2. Ce este cetatenia?

Iata, spre exemplificare, o colectie de definitii semnate de autori celebri in domeniul de referinta:

Marshall (1973): „Cetatenia este statutul acordat tuturor celor care sunt membri efectivi ai comunitatii. Cei care beneficiaza de acest statut sunt egali in ce priveste respectarea drepturilor si a obligatiilor consecutive. Cetatenia presupune un sens direct al apartenentei la comunitate bazat pe loialitatea fata de civilizatia pe care o impartasesc in comun. Este loialitatea unor persoane libere dotate cu drepturi si protejate de o legislatie comuna.“

Kymlicka si Norman (1995): „Cetatenia nu este doar un statut, definit de un set de drepturi si responsabilitati. Ea este de asemenea o identitate, expresia apartenentei la o comunitate politica.“

Barbalet (1988): „Cetatenia consta in participarea la viata publica a celor dotati cu drepturi cetatenesti.“

Ichilov (1998): „Cetatenia este un concept complex si multidimensional. Ea consta in elemente juridice, culturale, sociale si politice care confera cetatenilor anumite drepturi si obligatii, un sens al identitatii si interactiunii sociale.“

Janowitz (1983): „Cetatenia se refera la relatiile dintre indivizi si stat.“

Turner (1993): „Cetatenia se refera la drepturile legale si la expresia lor politica in viata publica.“

Dahrendorf (1994):„Cetatenia este un concept non-economic care presupune practica atat a drepturilor civice sau fundamentale, cat si a drepturilor generice (drepturile politice si sociale).“

Hayek (1967): „Cetatenia este practica unui cod moral – un cod care este orientat spre interesele celorlalti – fondat mai degraba pe dezvoltarea personala si cooperarea voluntara decat pe puterea represiva si interventia Statului.“

Cum este normal, intre stat si populatie se incheaga o multitudine de raporturi de natura diversa. Dintre acestea, ne intereseaza indeosebi acele raporturi care definesc legatura intima, obiectiv necesara intre stat si populatia acestuia.

O asemenea legatura nu este intamplatoare, ea s-a format de la sine, printr-un proces indelungat in care atat populatia cat si forta publica au constientizat legaturile lor reciproce, de interconditionare. Locuind pe un anumit teritoriu si, mai tarziu, organizandu-se politic pe acesta, populatia se identifica atat cu teritoriul respectiv, cat si cu forma de organizare politica, adica cu statul. In cadrul acestui proces de conexiuni reciproce, populatia capata cu timpul constiinta de sine (constiinta nationala), care include constiinta apartenentei la un teritoriu determinat, solidaritatea cu o anumita forta publica, careia ii confera prin vot legitimitate.

Elementele organice ale natiunii reflectate in constiinta nationala, cum sunt limba comuna, traditiie, cultura comuna, religia, specificul organizarii vietii social-economice si politice, formeaza fondul conceptual si operational al ideologiei nationale. Pe o asemenea baza, promovarea unei ideologii nationale bazata pe sistemul axiologic al natiunii, reprezinta un factor de transmitere din generatie in generatie a trasaturilor specifice statului cum ar fi de pilda, in cazul statului roman, caracterul sau national, dar si de propagare si intarire a raporturilor de apartenenta a unei persoane fizice la stat, de cultivare a sentimentelor sale nationale, a atasamentului individual fata de valorile sociale, juridice, politice etc. ale poporului si implicit ale statului.