Contractul de societate civilă

CAPITOLUL I

Introducere in studiul contractelor

I.1 Consideratii generale privind contractele.

Definitia contractului

In literatura de specialitate, au existat si opinii care au facut distinctie intre contract si conventie. Conventia ar fi genul, iar contractul specia. Conform acestie opinii, conventia ar reprezenta acordul de vointa intervenit intre doua persoane in scopul de a crea orice fel de efecte juridice, pe cand contractul este acea specie a conventiei prin care iau nastere obligatii. Prin conventie nu se creaza obligatii, ci se produc alte efecte juridice, ca de exemplu modificari de obligatii sau stingerea acestora (N.C. Rarincescu “Curs elementar de drept civil” , vol II).

O asemenea distinctie intre conventie si contract este lipsita de temei fata de dispozitiile Codului civil, care in titlul III (“Dispozitii preliminare”) la art. 942 precizeaza: “Contractul este acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre dansii un raport juridic.” In ceea ce priveste materia contractelor speciale, ca parte integranta a dreptului civil, aceasta are ca obiect de reglementare instrumentele juridice prin intermediul carora se realizeaza, de regula, circulatia bunurilor, folosinta si conservarea lor, ori crearea de valori.

I.2. Conditiile generale de valabilitate ale contractului

Unii autori fac distinctie intre conditiile de existenta ale contractului, a caror nerespectare atrage nulitatea absoluta, respectiv consimtamantul, obiectul si cauza, pe de o parte, si conditiile de validitate ale contractului, adica acelea a caror neindeplinire nu impiedica formarea contractului, insa acesta este lovit de nulitate relativa, respectiv capacitatea partilor si consimtamantul viciat.

S-a obiectat ca o astfel de distinctie nu este suficient de precisa, intrucat consimtamantul este uneori privit ca o conditie de existenta, alteori ca o conditie de validitate, ca lipsa capacitatii atrage nulitatea relativa numai cand e vorba de capacitatea de exercitiu, nu si de capacitatea de folosinta si ca lipsurile privind cauza duc uneori la nulitatea relativa, de exemplu cauza falsa.

Articolul 948 C.C. se refera la conditiile esentiale privind validitatea unei conventii. Acestea sunt urmatoarele:

- capacitatea de a contracta;

- consimtamantul valabil al partilor care se obliga;

- un obiect determinat;

- o cauza licita.

Capacitatea de a contracta este premisa incheierii valabile a oricarei conventii. Ea consta in aptitudinea generala a persoanei de a avea drepturi si obligatii, precum si de a-si exercita drepturile si indeplini obligatiile prin participarea la circuitul civil.Sistemul nostru este carmuit de principiul capacitatii, ceea ce inseamna ca incapacitatile trebuie sa fie expres si limitativ prevazute de lege, regula fiind capacitatea de a incheia acte juridice, incapacitatile reprezentand exceptia.

Acest principiu este formulat in art. 949 C.C.: “Poate contracta orice persoana ce nu este declarata necapabila de lege”. Potrivit art. 6, al. 1 din Decretul nr. 31/1954 nimeni nu poate fi ingradit in capacitatea de folosinta si nici lipsit in totalitate sau in parte de capacitatea de exercitiu, decat in cazurile si conditiile stabilite de lege.

Conform art. 950 C.C., necapabili de a contracta sunt:

- minorii;

- interzisii;

- toti acei carora legea le-a prohibit oarecare contracte.

Consimtamantul valabil al partilor ce se obliga. Esenta contractului este acordul de vointa. Nici un contract nu se poate forma cata vreme vointele celor care concureaza la crearea sa nu s-au pus de acord. Vointa fiecarei parti se numeste consimtamant, altfel spus o exteriorizare sau o manifestare a hotararii de a incheia contractul.

In dreptul modern, puterea vointei partilor este foarte mare, fiind de cele mai multe ori suficienta pentru a da contractului o existenta juridica obligatorie. In materia conventiilor, cele mai multe dispozitii legale sunt interpretative, de aici si teoria potrivit careia dreptul modern este consensualist si este dominat de principiul autonomiei vointei.

Pentru a fi valabil, consimtamantul trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii:

- sa provina de la o persoana cu discernamant;

- sa fie exteriorizat cu intentia de a produce efecte juridice;

- sa fie exteriorizat;

- sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamant (eroare, dol, violenta sau leziune).

Obiectul contractului, potrivit prevederilor art. 962 este acela la care partile sau numai una din ele se obliga. Cu alte cuvinte, prin obiect al contractului intelegem actiunile sau inactiunile la care partile sunt indreptate sau de care sunt tinute.