Contractul de Transport de Călători și Bagaje

Introducere:

Dezvoltarea economică deosebită a tuturor ţărilor europene – în a doua jumătate a sec.XX-lea – precum şi inevitabila creştere a volumului legăturilor economice – schimurilor comerciale – între aceaste ţări au condus la o dezvoltare corespunzătoare a transporturilor, în general, şi a transpoturilor de călători, în special. Transporturile de călători au cunoscut o evoluţie ascendentă – atît ca volum , căt şi ca pondere, în volumul total al transporturilo datorită incontestabilelor calităţi.

În ultimii ani, odată cu consolidarea relaţiilor economice, transportul de persoane ocupă un loc tot mai important în viaţa fiecărei persoane. Funcţia de deplasare a pasagerilor revine unor organizaţii specializate de transport care sunt înregistrate și deţin licenţa corespunzătoare. În scopul ridicării calităţii serviciilor prestate, în ultimii ani au fost completate parcurile cu autobuze, microbuze, locomotive și aeronave moderne. Pentru comparaţie, menţionez că transportul de persoane deţine întîietatea faţă de transportul de mărfuri, iar cu fiecare an, numărul de călători este în creștere.

În legislaţia naţională contractual de transport persoane cuprinde o reglementare amplă. Prevederi generale aplicabile acestor raporturi sunt stabilite în Codul Civil al Republicii Moldova din 22.06.2002. Deplasarea persoanelor cu transportul auto este prevăzută în Codul transporturilor auto și în Regulamentul transporturilor auto de călători și bagaje din 2006. Pentru transportul feroviar avem Codul transportului feroviar și Regulamentul privind prestările de servicii în traficul feroviar de călători, bagaje, mărfuri și mesagerii în interes propriu din 2005. La fel și în transportul maritim, norme speciale sunt prevăzute în Codul navigaţiei maritime comerciale, pe cînd în transportul aerian, la momentul de faţă aceste raporturi sunt reglementate de Legea Nr. 1237 din 09.07.1997 aviaţiei civile. La fel, o mare parte a normelor care guvernează transportul aerian sunt preluate din convenţiile la care statul nostru este parte, precum și din angajamentele pe care companiile aeriene și le-au asumat în cadrul Organizaţiei Internaţionale a Aviaţiei Civile (O.I.A.C.). Aceste legi și regulamente sunt reglementări de început în fiecare ramură a transportului, fiind ulterior completate cu alte acte normative.

Lucrarea este intitulată “Contractul de transport călători şi bagaje” şi cuprinde patru capitol precum şi lista cu bibliografie. Lucrarea de an abordează un subiect destul de important atît pentru dreptul naţional, cît şi pentru cel international privat şi cu o vastă aplicabilitate practică. Fundamentarea teoretică a subiectului ales constă în necesitatea clarificării, prin prisma analizei normelor de drept aplicabile în materie, a tuturor aspectelor juridice pe care acest subiect le ridică, ca urmare a existenţei în materie a unei legislaţii vaste dar neconsolidată, care impune efectuarea unor permanente corelări şi sistematizări. Din punct de vedere practic, importanţa subiectului este dată de faptul că el cunoaşte o largă aplicare în legislaţie, precum şi nemijlocit în viaţa social economică a comunităţii.

Primul capitol cuprinde atît noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de transport călători şi bagaje, cît şi condiţiile care trebuie întrunite pentru validitatea acestuia. Al doilea capitol ne introduce în domeniul elementelor concrete ale contractului de transport călători şi bagaje, a modului său de încheiere. Astfel, găsim referiri la părţile participante la acest contract, obiectul şi forma în care acesta se încheie. Ideia central a capitolului trei constă în prezentarea drepturilor şi obligaţiilor părţilor, ţinînd cont de specificul diferitor tipuri de transport (auto, feroviar, aerian) şi de prevederile actelor normative special aplicabile fiecărui tip în parte. Capitolul patru face o prezentare detaliată a răspunderii civile ce rezultă din contractual de transport călători şi bagaje. Analiza cazurilor de răspundere civilă în acest domeniu, precum şi a asigării obligatorii este dictată de multitudinea de evenimente care nu pot fi prevăzute şi care conduc inevitabil la cauzarea de daune şi prejudicii.

Capitolul I. CARACTERISTICA GENERALĂ A CONTRACTULUI DE TRANSPORT CĂLĂTORI ŞI BAGAJE

1.1 Noţiunea contractului de transport călători

Contractul de transport de pasageri și bagaje este contractul în temeiul căruia cărăușul se obligă să deplaseze pasagerul de la punctul de pornire pînă la cel de destinaţie, iar pasagerului revine obligaţia de a plăti costul călătoriei. În Codul civil definiţia contractului este redată la art.980, potrivit căruia prin contractul de transport de călători și bagaje cărăușul se obligă să transporte pasagerul împreună cu bagajele lui la punctul de destinaţie, iar pasagerul se obligă să plătească remuneraţia cuvenită.

În litaratura de specialitate acest contract este privit ca un contract unic, care include atît transportarea călătorilor, cît şi a bagajelor. Noţiunea legală a contractului de transport include elementele şi obligaţiile principale ale acestor raporturi civile. Contractul de transport este un contract sinalagmatic şi cu titlul oneros. Acest contract poate fi real sau consensual. Este considerat consensual contractul de transport maritim, aerian ş.a.

Pentru ca normele Codului civil să-și găsească aplicarea, este necesar să fie întrunite următoarele criterii: deplasarea să se efectueze în baza contractului de transport; contractul de transport să fie încheiat cu respectarea principiului egalităţii părţilor și a principiului libertăţii contractuale (in sensul că se respectă dreptul pasagerului de a alege cărăușul cu care dorește să contracteze) . Ca exemplu de asemenea servicii poate fi adus transportul comercial al pasagerilor cu autobuzul, troleibuzul, microbuzul, taxiul, trenul, nava maritimă și avionul.

Nu vor fi aplicabile normele Codului civil în situaţia cînd transportarea se face în baza relaţiilor de muncă, aceasta fiind o deplasarea de serviciu. Drept exemplu, poate servi transportarea salariaţilor unei uzine de la domiciliu la locul de muncă cu autobuze puse la dispoziţie de administraţia uzinei.Toate cheltuielile sunt pe seama angajatorului, iar raporturile respective sunt reglementate de normele Codului muncii.

Dispoziţiile Codului civil nu se vor aplica nici în cazul transportului realizat pentru necesităţi personale, familiale și de uz casnic, deoarece principala trăsătură juridică a acestui fel transport este lipsa scopului comercial.