Contractul de vânzare definiție - Noțiuni generale, caractere juridice

1. Definiție și noțiuni generale.

Contractul de vanzare - cumparare (noul Cod civil foloseste

denumirea de contract de vanzare) prezinta o importanta deosebita pentru

dreptul civil roman, el fiind amplu reglementat legal, pe larg tratat in

doctrina si extrem de utilizat in practica.

Doctrina a retinut ca este cel mai utilizat contract civil pentru ca

asigura circulatia juridica a bunurilor si a altor valori patrimoniale 1 ; de

asemenea, s-a aratat ca reprezinta „arhetipul contractelor” si ca, pornind de

la el, autorii Codului civil si-au formulat rationamentele pentru elaborarea

dreptului comun al obligatiilor2.

Art. 1294 C.civ. 1864 definea contractul de vânzare-cumpărare ca pe

un contract prin care una dintre părți, vânzătorul, transmite proprietatea unui

bun al său celeilalte părți, cumpărătorul, care se obligă în schimb să

plătească vânzătorului prețul bunului vândut3.

În sens larg, obiect al contractului de vânzare-cumpărare pot fi și alte

drepturi reale, nu numai dreptul de proprietate, dar și drepturi de creanță,

drepturi intelectuale sau chiar, în mod excepțional (1399-1401 C.civ.1864),

drepturi asupra unei universalități (cuprinzând drepturi și datorii, activ și

pasiv), așa cum este o moștenire.

De altminteri, unii autori, cand au formulat definitia contractului de

vanzare-cumparare, au avut in vedere acest obiect extins al contractului,

extrapoland definitia legala.

In acest sens, contractul de vanzare-cumparare a fost definit ca un

contract prin care una dintre parti (vanzatorul) transmite celeilalte parti

(cumparatorul), in schimbul unei sume de bani, numita pret, un drept de

proprietate asupra unui lucru anume sau asupra unei universalitati juridice

1 Radu Motica, Florin Motiu, Contracte civile. Teorie si practica judiciara, Editura

Lumina Lex, Bucuresti, 2004, p. 7;

2 Camelia Toader, Drept civil. Contracte speciale, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, p.

11;

3 Francisc Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Actami, Bucuresti,

1998, p. 9;

2

(care cuprinde drepturi si obligatii), un alt drept real, un drept de creanta sau

o actiune in justitie cu caracter patrimonial impreuna cu dreptul litigios

aferent4.

Pana in anul 2011, contractul de vanzare-cumparare a fost reglementat

de art. 1294- 1404 C.civ. din 1864; de asemenea, Codul comercial continea

reglementari referitoare la vanzare, in articolele 60-73. In acceptiunea

legiuitorului anterior, vanzarea comerciala nu prezenta diferente esentiale

fata de vanzarea civila; deosebirile veneau din faptul ca vanzarea comerciala

era supusa unor reguli specifice relatiilor comerciale (art. 42, 43, 46-57 din

Codul comercial). Aceste reguli speciale se completau insa cu regulile

generale in materie de vanzare, cuprinse in Codul civil 18645.

In prezent, sediul comun al materiei contractului de vanzare se gaseste

in Capitolul I din Titlul IX al Cartii a V-a din Codul civil 2009, existand insa

si alte acte normative in dreptul nostru pozitiv care reglementeaza diverse

varietati de vanzare.

In ceea ce priveste regulile tranzitorii, avand in vedere art. 3 din Legea

nr. 71/2011, trebuie precizat ca, in principiu, incheierea, efectele si incetarea

contractului de vanzare sunt supuse legii in vigoare la data incheierii sale. In

alte cuvinte, daca contractul a fost incheiat inainte de intrarea in vigoare a

noului Cod civil, vor fi aplicabile regulile vechii reglementari, iar daca

contractul a fost incheiat dupa intrarea in vigoare a noului Cod civil,

contractul va fi guvernat de noua reglementare.

2. Caracterele juridice ale contractului de vânzare

Așa cum rezultă din definiția contractului, vânzarea este un contract:

- sinalagmatic, intrucat, conform art. 1171 N.C.civ. este izvor

de obligatii reciproce si interdependente: vanzatorul are

obligatia de a transfera proprietatea lucrului vandut iar

cumparatorul are obligatia de a plati pretul;

- consensual, deoarece, conform art. 1178 N.C.civ. (art. 1295

C.civ. 1864), contractul este incheiat prin simplul acord de

vointa al partilor;

- cu titlu oneros, ambele parti avand ca scop ce a determinat

incheierea contractului, obtinerea unui anumit folos drept

4 Dan Chirica, Drept civil. Contracte speciale, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997, p. 7;

5 pentru mai multe elemente despre raportul dintre vanzarea civila si cea comerciala in

reglementarea anterioara Codul civil intrat in vigoare in anul 2011, a se vedea Dan

Chrica, Contractele speciale civile si comerciale. Vol. I, Editura Rosetti, Bucuresti, 2005

si Francisc Deak, Stanciu Carpenaru, Contracte civile si comerciale, Editura Lumina Lex,

Bucuresti, 1993;

3

echivalent al obligatiei asumate: cumparatorul urmareste sa

devina proprietarul bunului, iar cumparatorul urmareste

primirea pretului (art. 1172 alin. 1 N.C.civ.);

- comutativ, existenta drepturilor si obligatiilor fiind certa, iar

intinderea obligatiilor fiind determinata sau determinabila in

momentul incheierii contractului (art. 1173 alin. 1 N.C.civ.);

o exceptie de la regula comutativitatii o reprezinta vanzarea

de drepturi litigioase, care are un caracter aleatoriu 6 ,

existenta dreptului subiectiv nefiind certa si cu atat mai putin

determinabila sau determinata;

- translativ de proprietate, pentru ca, prin intrunirea acordului

de vointa al celor doua parti, se produce transferul dreptului

de proprietate; in cadrul acestui caracter se discuta si despre

transferul instantaneu al proprietatii, insa, uneori, in doctrina

este evidentiat si caracterul instantaneu al contractului de

vanzare-cumparare (ca un caracter de sine statator), intrucat

dreptul de proprietate se transmite dintr-o data, instantaneu,

fiind de neconceput transferul „in rate” al dreptului de

proprietate7;

- de drept comun in materia contractelor translative de

proprietate, caracter conferit de art. 1651 N.C.civ.