Crima Organizată

Trăsături specifice crimei organizate

1. Definiţia şi trăsăturile crimei organizate

Crima organizata este definita prin existenta unor grupuri de infractori, structurate pe ideea infaptuirii unor activitati ilegale, conspirative, avand ca principal scop obtinerea de profituri ilicite la cote deosebit de ridicate.

Activitatile ce compun Crima Organizata au un caracter secret si bine organizat, din care cauza realizeaza un impact social deosebit de negativ, in multe state el constituind "cancerul perfid" care vlaguieste puterea societatii ameninta integritatea guvernelor, determina cresterea taxelor care se adauga la pretul marfurilor, pericliteaza siguranta si locurile de munca ale cetatenilor, aduce daune agentilor economici aflati in competitie, controleaza prin forta banilor sindicatele, in final realizand o puternica influenta in sfera economicului, socialului si mai ales politicului.

Ţinând cont de lărgimea termenului de criminalitate, trebuie surprinse metodele specifice utilizate de crima organizată şi scopul urmărit de grupurile cu astfel de preocupări.

Un punct de vedere interesant privitor la crima organizată şi trăsăturile acesteia, îl are Jays Albanese în lucrarea sa "Criminal justice", care apreciază că „un grup de criminali poate fi format din două sau mai multe persoane, care nu au în mod obligatoriu afinităţi culturale şi care este înfiinţat pentru a răspunde cererii de pe piaţa locală" El rezumă fidel situaţia actuală, subliniind că, deşi definiţiile crimei organizate sunt numeroase şi neclare, este pe cale să stabilească un consens în privinţa următoarelor patru elemente:

- caracterul permanent al organizaţiei;

- urmărirea raţională a profitului;

- folosirea forţei sau intimidării;

- recurgerea la corupţie pentru a scăpa de autorităţile poliţieneşti.

Raportat la criteriile de referinţă arătate mai sus, putem defini crima

organizată ca fiind acea sferă de activităţi ilegale, circumscrisă criminalităţii, având caracter continuu, calificat şi conspirat, ce intră în preocuparea unor indivizi asociaţi în organizaţii bine structurate, cu stabilitate în timp, care utilizează mijloace şi metode specifice, de natură să afecteze grav relaţiile sociale, economice şi politice, şi urmăresc să obţină venituri ilicite la cote ridicateT. răsăturile esenţiale ale crimei organizate ce se desprind din definiţia prezentată, vizează atât activitatea infracţională în sine, cât şi organizaţiile criminale cu astfel de preocupări.

În cele ce urmează vom încerca să stabilim cele mai importante trăsături ale crimei organizate, care o deosebesc de alte forme de activitate ilicită.

a) Activitatea ilicită are un grad ridicat de pericol social, afectând într-o mare măsură relaţiile sociale, economice şi politice dintr-o comunitate.

Nu puţine sunt ţările în care acest fenomen se manifestă în aproape toate sferele vieţii sociale, conducând la subdezvoltare economică, instabilitate politică şi insecuritate socială.

Caracatiţa crimei organizate este capabilă să deturneze spre folosul propriu o mare parte din banii publici alocaţi anumitor proiecte de investiţii, destinaţi sferei serviciilor publice sau unor programe educaţionale, afectând grav interesul general şi chiar securitatea naţională. De multe ori profiturile realizate de organizaţiile criminale sunt mai mari decât produsul intern brut al unor state pe teritoriul cărora îşi desfăşoară activitatea. Crima organizată viciază mediul economic prin practicile anticoncurenţiale susţinute de ocolirea legislaţiei fiscale, a normelor privind protejarea drepturilor de autor, precum şi a altor legi ce creează diverse obligaţii patrimoniale, şi nu numai, pentru agenţii economici care îşi desfăşoară activitatea într-un cadru legal. De asemenea, este afectat sistemul politic, datorită disponibilităţii actorilor săi cărora "sunetul arginţilor" le este suficient să susţină prin intervenţii, şi chiar prin promulgarea unor legi, interesul structurilor criminale.

Activitatea structurilor de crimă organizată are o influenţă negativă asupra populaţiei unei ţări atât prin înrolarea unor membri , în special tineri atraşi de mirajul răului, dar şi datorită consecinţelor directe ale formelor criminale agresive: traficul de droguri, traficul cu fiinţe umane, activităţile tip racket şMu este de neglijat pericolul la care este supus mediul înconjurător în urma dezvoltării unor industrii criminale, gen traficul cu materii radioactive şi deşeuri toxice, laboratoarele pentru extracţia drogurilor etc.

b) Acţiunile criminale sunt bine planificate, conspirate şi au continuitate

în timp.

Putem compara asemenea activităţi cu un flux economic formal, la care dezavantajul obligării la clandestinitate şi riscul confruntării cu instituţiile de control ale comunităţii poate fi transformat în avantaj: activitatea criminală nu se supune nici unei legi; pentru astfel de activităţi nu există frontiere; veniturile enorme permit utilizarea unor mari sume de bani pentru asigurarea protecţiei structurilor criminale ş.a.

Deşi sunt diferenţe esenţiale între economia reală şi cea informală, apreciem însă că şi întreprinderile criminale se supun, în felul lor, legilor economice fundamentale. Crima organizată nu s-ar dezvolta dacă legea cererii şi ofertei ar fi ignorată, dacă o parte a profitului nu ar fi reinvestit şi dacă nu s-ar asigura un management eficient.

Specific activităţii grupului criminal organizat, comparativ cu structurile criminale din afara acestei sfere, este angajarea pe termen lung a membrilor acestuia într-o întreprindere ilegală, periculoasă, dar care le poate conferi câştiguri importante, comparativ cu efortul depus.

c) Activităţile specifice crimei organizate stau în preocuparea unor structuri bine determinate, cu o mare stabilitate în timp şi raporturi clare între membrii acestora, atât pe verticală cât şi pe orizontală.

Fiecare asemenea organizaţie are un lider, iar dispoziţiile acestuia sunt executate fără comentarii de către subalterni, uneori pedeapsa pentru cei care nu se supun întocmai, fiind glonţul. În plus, asemenea grupări îşi asigură protecţia internă prin reducerea la minimum a contactelor dintre membrii ce le compun, astfel încât, în caz de trădare sau infiltrare a unor agenţi din cadrul instituţiilor de apărare ale statului, consecinţele să fie reduse la minimum.

Fiecare membru al organizaţiei este specializat şi are atribuţiuni clare, iar pentru a fi atins scopul propus, sunt recrutaţi bancheri, poliţişti, magistraţi, vameşi, lideri politici etc.

d) Activitatea este orientată către obţinerea unor profituri uriaşe, incomparabil mai mari decât cele obţinute din afaceri legale.

Acesta este şi motivul pentru care membrii crimei organizate acceptă riscul confruntării cu legea, sperând ca printr-o bună organizare a activităţii, acest risc să nu se producă.

În lucrarea „Towards a Common Definition of Organized Crime" (1998), Sabrina Adamoli şi colaboratorii săi afirmă că activitatea crimeiorganizate vizează atât câştigul financiar, cât şi obţinerea puterii, puterea putând foarte bine să fie obiectivul urmărit sau să constituie un element indirect al câştigului financiar