Dezmembrămintele Dreptului de Proprietate Privată în Noul Cod Civil

Capitolul I. Aspecte teoretice și legale privind proprietatea privată

1.1. Definirea conceptului de proprietate privată

Conform prevederilor constituționale, în art. 135 alin. 1 este definită economia României ca o economie de piață. Astfel, în cadrul raporturilor juridice de proprietate specifice acestei economii, proprietatea privată este reprezentată ca forma dominantă de proprietate.

După regimul juridic, există două forme de proprietate: dreptul de proprietate publică şi dreptul de proprietate privată. Aceste două forme ale dreptului de proprietate sunt enunţate expres în art. 135 pct. 2 din Constituţie și în art. 552 din Noul Cod Civil potrivit căruia: „Proprietatea este publică sau privată”. Conform acelaşi art. 135 din Constituţie, în alin. 3: “Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale”.

Ȋn art. 553 din Noul Cod Civil, proprietatea privată aparține persoanelor fizice, persoanelor juridice de drept privat sau de drept public și cuprinde toate bunurile de uz sau de interes privat care aparțin acestor persoane, inclusiv bunurile care alcătuiesc domeniul privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale.

Dreptul de proprietate privata este un drept patrimonial real care confera titularului dreptului exercitarea asupra lucrurilor a posesiei, folosinței și a dispoziției, în mod exclusiv, absolut și perpetuu, prin putere proprie și in interes propriu, în limitele stabilite de lege.

Obiect al dreptului de proprietate privată pot fi toate bunurile de uz sau de interes privat care aparțin subiectelor dreptului de proprietate privată, conform art. 553 alin.1 din Noul Cod Civil. O excepție de la acest principiu o prezintă art. 136, alin 3 din Constituție în care bogațiile de interes public ale subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil, de interes național, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al dreptului de proprietate publică, și nu pot forma obiectul dreptului de proprietate privată.

Proprietatea privată este reglementată expres în Titlul II din Noul Cod Civil.

1.2. Subiectele dreptului de proprietate privată

Subiectele dreptului de proprietate privată, numiți și titulari ai dreptului de proprietate privată, pot fi persoanele fizice, persoanele juridice de drept privat și alte subiecte colective, persoanele juridice de drept public, precum și statul și unitățile administrativ-teritoriale.

a) Persoanele fizice, ca subiecte ale dreptului de proprietate privată, pot fi orice persoană care are capacitate de folosință și aptitudinea de a dobândi drepturi patrimoniale chiar din momentul concepției.

Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi, conform art. 44 alin.2 din teza a doua din Constituție, dreptul de proprietate privată asupra terenurilor în urma condițiilor care au rezultat din aderarea României la Uniunea Europeană și a tratatelor la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute de legea organică, dar și prin moștenire legală.

b) Persoanele juridice de drept privat, ca subiecte colective de drept, pot fi titulare ale dreptului de proprietate privată atât persoanele juridice de drept privat cât şi persoanele juridice de drept public.

Aceste subiecte au o mare importanță pentru viața economică și socială, atât din punct de vedere al numărului lor, cât și din cel al conținutului activității pe care o desfășoară. Obiectul dreptului de proprietate privată îl constituie bunurile din patrimoniul acestora.