Distincția dintre centralizare, descentralizare, deconcentrare ca modalități de înfăptuire a administrației publice locale

Distinctia dintre centralizare, descentralizare,deconcentrare ca modalitati de infaptuire a administratiei publice locale

Autonomia locala este considerata ca fiind una dintre cele mai eficiente forme de autogestiune administrativa.

Daca ne raportam la principiile contemporane de organizare a administratiei publice locale, vom retine ca, organizarea administratiei publice locale din Romania potrivit actualei Constitutii se bazeaza pe aplicarea principiilor fundalmentale dominante in prezent, nu doar in Europa, ci peste tot in lume.

Astfel, in doctrina administrativa se analizeaza in mod traditional,principiul descentralizarii prin raportare la cel al centralizarii, deconcentrareaca formula intermediara si federalismul.

Centralizarea caracterizata prin dependenta organelor locale de cele centrale ce stabilesc deciziile aplicabile in teritoriu, presupune o stricta subordonare.

Centralizarea administrativa fiind privita ca raportul natural al puterii centrale cu cea locala, opusul ei ar fi lipsa de raport, ceea ce nu e posibil.

Descentralizarea nu reprezinta opusul centralizarii, ci micsorarea ei, diminuarea concentrarii puterilor. Problema ce preocupa orice natiune este deci, cea a gradului de descentralizare necesar, ce variaza dupa intinderea teritoriului, marimea popula'iei, conditiile economice si politice existente, traditii etc.

Descentralizarea administrativa presupune existenta unor persoane publice loale, desemnate de comunitatea teritoriului, cu atributii proprii, ce intervin direct in gestionarea si administrarea problemelor colectivitatii, implicand autonomia locala.

Astfel, prin descentralizare se renunta la unitatea caracteristica centralizarii, rezervandu-se colectivitatilor locale, in primul rand, sarcina de a-si rezolva proble¬mele si de a-si satisface interesele lor specifice.

Deconcentrarea constituie o masura intermediara in procesul descentralizarii, fiind privita ca transfer de atributii de la centru la agentii puterii centrale aflati la conducerea diferitelor organisme locale; ea inseamna mult mai putin decat descentralizarea si presupune recunoasterea unei anumite puteri de decizie, in favoarea agentilor statului repartizati pe intreg teritoriul tarii (prefectul, serviciile exterioare ale ministerelor raspund ideii de deconcentrare).

In doctrina administrativa au fost in mod traditional identificate doua forme ale descentralizarii si anume: descentralizarea teritoriala si descentralizarea tehnica sau prin servici. Descentralizarea teritoriala presupune existenta unor autoritati alese, la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale, autoritati ce dispun de competenta materiala generala. Descentralizarea tehnica sau prin serviciipresupune existenta unor persoane morale de drept public care presteaza anumite servicii publice, distincte de masa serviciilor publice prestate de autoritatile statale.

Elementele descentralizarii sunt: personalitatea juridica, rezolvarea propriilor afaceri, autonomie locala.

Autonomia locala reprezinta dreptul recunoscut unitatilor administrativ teritoriale de a-si satisface interesele proprii dupa cum considera oportun, cu respectarea legalitatii, dar fara interventia puterii centrale. Autonomia locala constituie principiul fundamental al organizarii administrativ-teritoriale a unui stat.

Autonomia locala constituie un drept, iar descentralizarea administrativa este un sistem ce o presupune. Ea nu trebuie inteleasa insa, in sensul unei libertati totale, eliminarea oricarei interventii a statului atunci cand aceasta se dovedeste necesara.

Autoritatile administratiei publice centrale de specialitate sunt in exclusivitate autoritati ale administratiei de stat, in timp ce autoritatile administratiei publice din unitatile administrativ-teritoriale se impart in: servicii publice ale autoritatilor administratiei publice de specialitate deconcentrate in unitatile administrativ-teritoriale si autoritati administrative autonome ale comunelor, oraselor si judetelor.

Trebuie sa fie precizate in acest context dispozitiile art. 3 alin. (3) din Constitutia republicata, ramase nemodificate, cu privire la teritoriu, conform carora 'teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, in comune, orase si judete. In conditiile legii, unele orase sunt declarate municipii'.

Prin 'organizarea administrativa a teritoriului' se intelege delimitarea acestuia in 'unitati administrativ-teritoriale', in scopul situarii autoritatilor administratiei publice locale si judetene, precum si a instantelor judecatoresti, ca si in scopul aplicarii principiilor autonomiei locale si al descentralizarii serviciilor publice. Ordinea nominalizarii unitatilor administrativ-teritoriale nu este intamplatoare,comuna si orasul constituind unitatile de baza