Formele partajului averii succesorale

Succesiunea constituie una dintre modalitățile de dobîndire a dreptului de proprietate care include transmisiunea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane fizice, juridice sau chiar statul. În ultima perioadă de timp, cînd cota mortalității a ajuns la un nivel foarte înalt, succesiunea reprezintă una dintre cele mai importante instituții ale legislației civile, prin care se dobîndește dreptul de proprietate. Cuvinte-cheie: testator, partaj, coindivizari, partaj voluntar, bunuri succesorale, nulitate relativă, nulitate absolută, indiviziune

Introducere. Pe lîngă dezvoltarea sau chiar schimbarea unor abordări conceptuale a valorilor consacrate, precum familia și dreptul de proprietate, crearea spațiului comunitar european a impus modernizarea unor norme juridice și identificarea unor proceduri acceptate și aplicate la nivelul întregii Uniuni Europene în materia succesiunilor, inclusiv cele cu elemente de extraneitate.

Discuții. Partajul se realizează pe două căi: de bunăvoie și pe cale judiciară.

În conformitate cu art. 1560 Cod civil al Republicii Moldova, partajul averii succesorale se face prin acordul moștenitorilor după primirea certificatului de moștenitor [3, p. 389].

Dacă toți moștenitorii sînt prezenți și au capacitate de exercițiu deplină, partajul se poate realiza prin bună învoială, în forma și prin actul pe care părțile le convin. Dacă printre bunurile succesorale se află imobile, convenția de partaj trebuie încheiată în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute. Dacă nu sînt prezenți toți moștenitorii ori dacă printre ei se află minori sau persoane puse sub interdicție judecătorească ori persoane dispărute, atunci se vor pune sigilii pe bunurile moștenirii în cel mai scurt termen, iar partajul voluntar se va realiza cu respectarea regulilor referitoare la protecția persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrînsă ori privitoare la persoanele dispărute [2, art. 1.144].

Pentru validitatea partajului prin bună învoială, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții:

- Toți coindivizarii să fie prezenți. În privința persoanelor dispărute sînt aplicabile prevederile art. 178 lit. d) C. civ., potrivit cărora instanța de tutelă poate institui curatela dacă o persoană a dispărut fără a exista informații despre ea și nu a lăsat un mandatar sau un administrator general. În Republica Moldova, persoanele dispărute fără veste se consideră a fi în viață, pînă cînd hotărîrea de declarare a morții nu devine definitivă [1, art. 52].

- Toți coindivizarii să aibă capacitate de exercițiu deplină. Dacă un coindivizar este lipsit de capacitate de exercițiu ori are capacitate de exercițiu restrînsă, partajul va putea fi făcut prin bună învoială numai cu autorizarea instanței de tutelă, precum și, dacă este cazul, a ocrotitorului legal. Menționăm și faptul că [2, art. 1.080 alin. (1) lit. a)] executorul testamentar va cere, în condițiile legii, punerea sigiliilor, dacă printre moștenitori sînt și minori, persoane puse sub interdicție judecătorească sau dispărute.

- Coindivizarii să fie de acord cu realizarea partajului pe această cale și cu clauzele convenției. Testatorul poate dispune ca executorul testamentar să procedeze la partajarea bunurilor moștenirii. Partajul produce efecte numai dacă proiectul prezentat de către executor a fost aprobat de toți moștenitorii. Evident, convenția poate fi încheiată numai după deschiderea moștenirii; orice înțelegere anterioară reprezintă un act asupra unei moștenirii viitoare și, ca atare, este nulă absolut. Numai partajul de ascendent - care nu constituie o ieșire din indiviziune, ci o modalitate de prevenire a ei - se face prin acte încheiate anterior [2, art. 1.160].

Dacă aceste condiții sînt îndeplinite, partajul se poate realiza în orice formă, inclusiv verbală, dovada lui urmînd a fi făcută potrivit dreptului comun, părțile putînd achiesa și la administrarea probei cu martori. Partajul voluntar trebuie însă să fie dovedit în mod neîndoielnic [5, p. 194].

Dacă printre bunurile succesorale se află imobile, convenția de partaj trebuie încheiată în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute.

De multe ori, partajul prin bună învoială se realizează în cadrul procedurii succesorale notariale. În cazul în care moștenitorii și-au împărțit bunurile prin bună învoială, în încheierea finală a procedurii succesorale se va arăta modul de împărțeală și bunurile succesorale atribuite fiecăruia, iar actul de împărțeală va putea fi cuprins în încheierea finală sau se va putea întocmi separat, în una dintre formele prescrise de lege.

Literatura de specialitate arată că și partajul prin bună învoială are mai multe modalități. Atunci cînd condițiile arătate sînt îndeplinite, coindivizarii beneficiază de deplină libertate în realizarea partajului succesoral.