Lucrare de diplomă pentru inspectori de personal

Initial , contractul individual de munca a fost reglementat de art. 1470 pct. 1 din Codul Civil , alaturi de contractul de antrepriza si de cel de transport , ca una din felurile de locatiune a lucrarilor , si anume “aceea prin care persoanele se obliga a depune lucrarile lor in serviciul altora “.

A fost reglementat distinct, pentru prima data , de Legea contractelor de munca din anul 1929.

Ulterior , el a facut obiect principal de reglementare atat pentru Codul muncii din 1950 , cel din 1972 ,cat si pentru Codul muncii in vigoare de la 1 martie 2003( Legea nr. 53/2003 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei , Partea I , nr.72 din 5 februarie 2003).

Executarea contractului individual de munca reprezinta un proces ce se desfasoara in timp. In acest interval pot interveni anumite imprejurari , prevazute chiar de lage , care sa impiedice temporar infaptuirea obiectivului si efectelor contractului , a obligatiilor reciproce ale partilor. Survine astfel suspendarea acestuia.

S -a sustinut ca suspendarea contractului de munca “nu este o creatie a legiuitorului , ci un concept doctrinar dand expresie unor imprejurari de fapt. Aceasta sustinere a fos partial exacta avand in vedere ca legislatia muncii nu a reglamentat in mod unitar institutia suspendarii, asa cum o face in prezent, Codul muncii . nu mai putin insa este adevarat ca temeiurile suspendarii au fost, de regula , prevazute de lege . Asa fiind , nu doctrina a creat aceasta institutie ci legiuitorul. Nu poate fi insa ignorat rolul literaturii juridice in cuprinderea laolalta a tuturor temeiurilor suspendarii intr-o institutie unitara , denumita ca atare si in formularea principiilor generale ale ei .

Institutia suspendarii costituie una modalitatile prin care dreptul muncii asigura protectia (ocrotirea) salariatului.

Suspendarea contractului de munca este in realitate o suspendare a principalelor sale efecte – prestarea ,muncii si plata acesteia – ce se manifesta printr-o incetare temporara a traducerii lor in viata. Ea se deosebeste de incetarea contractului de munca , care presupune disparitia efectelor acestui contract.

Suspendarea reprezinta un rezultat determinat de aplicarea si functionarea a doua principii fundamentale din Dreptul muncii si anume:

- stabilitatea raporturilor de munca , care impune cu necesitate mentinerea in fiinta a contractului;

- caracterul sinalagmatic al acestui contract care presupune prestatii succesive,ce obliga ca atunci cand o parte inceteaza in mod temporar executarea obligatiilor asumate, cealalta sa procedeze in mod sintetic la sistarea temporara a indatoririlor sale. Deoarece contractul de munca face parte din categoria celor cu executare succesiva , cand va exista o discontinuitate temporara in indeplinirea prestatiilor prin care , in mod normal ,se realizeaza insusi obiectul acestuia de catre salariat , vom asista si la incetarea temporara a prestatiilor corelative din partea angajatorului. In realitate, are loc suspendarea unor efecte ale contractului de munca.

Pentru ca neindeplinirea prestatiilor de catre salariat sa duca la suspendarea contractului si nu la incetarea acestuia, este neaparat necesar ca neexecutarea sa fie temporara (trecatoare) si sa nu aiba caracter culpabil. In cazul cand aceasta conditie nu este indeplinita , contractul de munca nu va fi suspendat ci va inceta prin concediere.

In cazul prestatiilor care se executa de parti exista o ordine ce nu poate fi inversata: obiectul contractului se realizeaza in timp , intai prin prestarea muncii de catre salariat, si numai dupa ce munca a fost prestata , se naste obligatia angajatorului de a-l remunera. Aceasta ordine in executarea prestatiilor nu poate fi inversata , plata anticipata a salariului nefiind in principiu, posibila. Consecinta acestei reguli consta in aceea ca suspendarea contractului are loc numai atunci cand obiectul nu se realizeaza prin prestatiile succesive la care salariatul s-a obligat si nu in cazul in care , din diferite motive , nu este platit salariul la termenul cuvenit de parti.

In situatia in care angajatorul nu si-ar fi indeplinit obligatia de plati salariul , persoana incadrata nu poate refuza prestarea muncii , ori sa solicite incetarea contractului , invocand exceptia non adimpleti contractus, ci aredeschisa calea actiunii in justitie pentru obligarea angajatorului la executarea obligatiei ce-i cuvine.

Cu titlu de exceptie insa , suspendarea contractului se poate datora culpei angajatorului si anume in cazul anularii concedierii salariatului. Pe perioada de la data desfacerii si pana la reintrarea in munca a celui in cauza contractul de munca se afla in situatia juridica de suspendare.

Pentru definirea exacta a notiunii de suspendare , mentionam ca nu in toate cazurile in care salariatul nu presteaza munca este vorba de suspendarea contractului . prin insasi natura ei, prestarea muncii este discontinua, perioadele de munca alternand cu cele de odihna . Dar, nici repaosul de la o zi la alta, ori cel de la sfarsitul saptamanii, nici cel din sarbatorile legale sau perioada in care salariatul se afla in concediul de odihna nu pot fi considerate ca suspendari ale cotractului. Acestea sunt intreruperi firesti ale muncii pentru ca salariatul sa-si poata reface forta de munca si tin de insusi specificul contractului respectiv.